Noi mărturii din Infern. Terorist: "Nu-ți fie frică! Nu te voi ucide. Noi nu ucidem femei”
Redacția Charlie Hebdo, după atac FOTO: Digi24
Miercuri, 7 ianuarie, câteva minute trecute de ora 10 dimineaţa. La redacţia „Charlie Hebdo” este o atmosferă relaxantă, toţi se îmbrăţişează şi îşi urează un an nou mai bun. Este prima şedinţă de redacţie din 2015. Este, de asemenea, ziua de naştere a unuia dintre desenatori, iar Segolene Vinson, jurnalistă pe juridic, a venit cu un tort de la cofetăria din colţul străzii. Îşi aminteşte fiecare moment din acea dimineaţă: tocmai se aşezase la masa din sala de şedinţe, când a auzit strigându-se „Allah e mare!". Erau cuvintele celor doi terorişti care au executat cu sânge rece 10 oameni.
„Am auzit două pocnituri. S-a auzit: "pop pop". Într-un cerc de desenatori ocupaţi să inventeze bule, focurile de armă sunt întotdeauna aşa: "pop pop". Nu au fost trase rafale. Au tras foc cu foc. Lent. Nimeni nu a strigat. Toată lumea a fost luată prin surprindere. Apoi o linişte de moarte. Liniştea şi mirosul de praf de puşcă”, își amintește Segolene Vinson.
Unul din fraţii Kouachi a început apoi să verifice camerele de lângă sala de şedinţe. A ajuns în colțul unde jurnalista se ascunsese şi i s-a adresat.
„Avea ochi negri, o privire mai curând blândă. A spus: "Nu-ți fie frică! Nu te voi ucide. Noi nu ucidem femei. Dar gândeşte-te la ce faci. Este greșit. Te cruț, şi pentru că te cruţ, vei citi Coranul"”, a povestit supraviețuitoarea.
Când teroriştii au plecat, Sigolene Vinson s-a ridicat şi a văzut în jur cadavrele colegilor. În timp ce se ducea spre cuier, ca să-şi ia telefonul din haină i-a recunoscut pe Cabu, Elsa, Wolinski şi Franck, poliţistul însărcinat cu paza lui Charb. Femeia a sunat la urgenţe: „Aici Charlie, veniţi repede, sunt morţi cu toţii!”.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
În acel moment s-a auzit vocea unui coleg: „Nu, eu nu sunt mort”. Apoi unul din ceilalţi răniţi a cerut ajutor. Până la sosirea ambulanţelor parcă a trecut o veşnicie, rememorează Segolene Vinson.
O altă mărturie cutremurătoare este cea a tânărului grafician de la tipografia de lângă Paris unde au fost încolţiţi fraţii Kouachi.
„Mă simt norocos. Este o experienţă care m-a marcat”, a povestit Lilian Lepere, grafician.
„Când i-am văzut venind pe culoar, m-am ascuns şi am încercat să fiu cât mai atent la ceea ce se întamplă”, a relatat bărbatul.
Invitat la postul de televiziune France 2, graficianul a povestit prin ce a trecut. Cu lacrimi în ochi, el i-a mulţumit patronului care i-a spus să se ascundă atunci când a văzut că două persoane înarmate intră în clădire: „Vreau să îi mulţumesc lui (n. red. patronului). El a fost cel care mi-a dat timpul necesar pentru a mă ascunde. Dacă m-ar fi descoperit, altfel ar fi stat lucrurile”.
Ajuns în siguranţă, Lilian a început să trimită SMS-uri tatălui. Acesta a luat apoi legătura cu forţele de ordine. Cel mai îngrozitor moment a fost cel în care unul dintre cei doi terorişti a venit să bea apă exact acolo unde se afla el: „Se afla la 50 de centimetri de mine. Dulapul se afla la 50 de centimetri de mine. A băut apă deasupra capului meu”, a povestit el.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
