Fiul disidentului anticomunist Gheorghe Ursu, în greva foamei: „Am ajuns efectiv la exasperare”
De două săptămâni, Andrei Ursu bea doar ceai şi apă. Nu se simte prea bine, dar spune că își va continua protestul până când va începe urmărirea penale a unuia dintre cei despre care spune că i-au ucis tatăl în arest, în 1985.
„Am ajuns efectiv la exasperare. Nu am reuşit, cu toate plângerile pe care le-am făcut la toate autorităţile juridice, scriosorile deschise către oamenii politici, factorii de decizie, nu au reacţionat. Nu am primit niciun răspuns pozitiv”, a spus Andrei Ursu.
Andrei Ursu s-a stabilit în Chicago din 1986, la un an după moartea tatălui său. După revoluţie, a făcut sute de vizite în ţară doar pentru a-i aduce în faţa instanţei pe cei care l-au ucis pe disidentul Gheorghe Ursu. Trei dintre vinovaţi au fost condamnaţi definitiv.
Dar, spune fiul disidentului, unul este în continuare în libertate. Din 2007 până acum, procurorii au decis de două ori că nu trebuie începută urmărirea penală împotriva acestuia. Ultima oară, în urmă cu două săptămâni. După ce a primit răspunsul, Andrei Ursu a intrat în greva foamei.
„Se degradează progresiv şi la un moment dat o să se degradeze mai repede. Dacă nu mănânci, mori! O formă de protest extremă”, a spus Camelia Doru, medic de anestezie, terapie intensivă.
Protestul s-ar putea încheia luni, când Andrei Ursu speră să fie chemat de procurorul general, căruia să-i prezinte argumentele sale. Gheorghe Ursu a fost inginer, poer şi scriitor. Născut în Basarabia, în 1926, el a murit în pe 17 noiembrie 1985, în închisoarea Rahova, în urma bătăilor primite. Fusese arestat pe motiv că deţine valută, în urma denunţului făcut o colegă de serviciu.
Fiul disidentului anti-comunist Gheorghe Ursu își caută dreptatea de 30 de ani
Anchetatorul Marin Pârvulescu este acuzat că a ordonat moartea bărbatului, iar Tribunalul Militar va decide sătpămâna viitoare dacă va fi cercetat pentru moartea lui Gheorghe Ursu.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Andrei Ursu a venit special din Statele Unite ale Americii pentru a participa la judecarea unei plângeri pe are tot el a depus-o împotriva ofiţerului Marin Pârvulescu. Andrei Ursu crede că Marin Pârvulescu a ordonat moartea părintelui său.
„Dânsul ştie foarte bine ce i-a făcut, l-a torturat în toată perioada în care a fost închis. L-a ameninţat, în stare de libertate, l-a ameninţat că-l omoară, că-l aruncă pe fereastră, avem documente, avem mărturii”, spune Andrei Ursu.
Marin Pârvulescu spune că a fost anchetatorul lui Gheorghe Ursu doar când acesta era liber şi neagă toate acuzaţiile aduse. „Nu cunosc cine a dispus arestarea lui și unde a fost închis. Ulterior, am aflat că a fost închis la organele de miliţie”, a afirmat acesta.
Marin Pârvulescu mizează pe faptul că Securitatea nu mai poate fi incriminată odată ce dosarul Ursu a ajuns la miliţie.
„Poveşti s-au scris şi se vor scrie în continuare. Securitatea mai avea vreo implicare în cazul Gheorghe Ursu după ce a fost preluat de miliţie? Nu, domne, nu, nu!. Deci, eu îl omoram înainte de a ajunge la instanţă?!”, spune Pârvulescu.
Există, însă, numeroase voci care susţin exact contrariul: Miliţia nu funcţiona fară Securitate.
„Cei de la Securitate, în momentul în care îl transferă pe Gheorghe Ursu la Direcţia de Cercetări Penale a Miliţiei, practic, din punct de vedere scriptic, transferă responsabilitatea. Toată lumea ştia, însă, că în vremea aceea, legătura dintre Miliţie şi Securitate era indisolubilă”, explică Dan Voinea, fost procuror militar.
În acest dosar, până acum au fost condamnate trei persoane: Marian Clită, colegul de celulă al disidentului, şi şefii miliţiei din acea vreme: Tudor Stănică şi Mihai Creangă. Marin Pârvulescu nu a fost anchetat nicio clipă.
„Este o încrengătură de interese, ori le e frică, ori au dosare la Securitate, ori au interese materiale, nu pot să-mi explic. Mi se pare absolut ridicol, este o rușine!”, susține Andrei Ursu.
Gheorghe Ursu a fost anchetat de Securitate pentru că în anii 80, a trimis scrisori către Europa Liberă dar şi pentru că ţinea un jurnal în care nota toate ororile celor doi dictatori. A murit în urma numeroaselor bătăi, iar martorii susţin că unul dintre bătăuşi era chiar Marin Pârvulescu.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
