Statul pare zilele astea un acrobat excentric. Merge pe sârmă cu saci în spate. Iar în saci sunt şi banii noştri. Jos e hăul: deficitul bugetar, munca la negru, dezechilibrul tot mai mare între ce importăm şi ce exportăm. Ce face statul ca să-şi menţină echilibrul? Aflați dintr-un nou episod România la Bilanţ.
După primele nouă luni ale anului, statul a reuşit „performanţa” unei găuri la buget de aproape 7 miliarde de lei. A cheltuit 187 de miliarde de lei şi a încasat doar 180 de miliarde. Şi asta ne face campionii Europei la deficit. Promisiunile electorale costă mai mult decât a estimat guvernul: salariile bugetarilor au fost mai mari cu aproape 10 miliarde de lei faţă de calculele iniţiale, iar Fiscul a reuşit să strângă tot cam cu 10 miliarde de lei mai puţini bani decât era socoteala din birou.
Dacă faci piruete fiscale când mergi pe sârmă poate mai uită lumea de hăul de dedesubt. Poate uită că din suma pe care n-a reuşit s-o colecteze Fiscul, cam jumătate, adică 4,5 miliarde de lei, trebuia să vină din TVA. Ce înseamnă asta? Proastă colectare şi evaziune. Avem evaziune şi pe piaţa muncii. Sunt cifrele guvernului: 1,5 milioane de români muncesc la negru. Asta înseamnă 1,5 milioane de români vulnerabili, la mâna patronului şi 90 de miliarde de lei, taxe şi contribuţii, lipsă la buget. 90 de miliarde la un PIB de 837 de miliarde cât are România atârnă greu.
Ce face statul ca să scoată economia subterană la suprafaţă? Piruete fiscale, balans şi salturi în gol. Din șase contribuţii sociale pe care le plăteau angajatul şi angajatorul, rămân trei. Două, CAS (contribuţia pentru pensie) şi CASS (contribuţia pentru sănătate) le plătesc de la anul angajatul, nu angajatorul. Iar compania va plăti doar o aşa-numită contribuţie asiguratoare pentru concedii medicale, pentru cazul în care firma intră în insolvenţă. Guvernul susţine că transferul contribuţiilor va reduce cu 10% munca la negru şi îi va aduce 3 miliarde de lei la buget.
Dar cât ne costă spectacolul de acrobaţie? Pe unii dintre noi ne costă bani din salariu. Au făcut socoteala consultanţii fiscali, care au luat în calcul şi scăderea impozitului pe venit. Concluzia? Un român care are acum salariul minim, adică 1.450 şi va avea de la anul 1.900 de lei, va lua în mână 98 de lei în plus. Însă, în cazul unui salariu brut de 3.000 de lei, unde angajatorul nu este obligat în niciun fel să crească leafa, salariatul ramâne cu mai puţini bani în mână. Mai exact, pierde 329 de lei pe lună.
Mai urmează o acrobaţie: Guvernul taie contribuţia la Pilonul II la 3,75% din salariul brut. Calculele specialiştilor în finanţe arată că asta înseamnă mai puţini bani în contul pensiei administrate privat pentru șapte milioane de români. Concret, un român cu salariul brut de 3.000 de lei, brut care creşte cu 20% în urma transferului de contribuţii de la angajator la angajat, adică ajunge la 3.600 în 2018, va pierde în medie 216 de lei pe an din contul său la Pilonul II.
Revoluţia fiscală peste noapte înseamnă acrobaţii cu banii noştri. Înseamnă șase milioane de contracte de muncă care trebuie schimbate în două luni. Înseamnă o presiune financiară imensă pentru firmele cu mulţi angajaţi. Înseamnă că bugetele companiilor pentru anul viitor sunt date peste cap. Ca să nu mai vorbim de predictibilitatea fiscală a unei ţări care are nevoie de investitori ca de aer.