România, ultima țară din UE fără acord prezumat pentru transplantul de organe
România este singura ţară din Uniunea Europeană care nu a reglementat „acordul prezumat” în cazul donatorilor de organe. Vorbim despre situaţiile în care persoane aflate în moarte clinică, nu au precizat din timpul vieţii, dacă sunt de acord ca organele lor să fie folosite pentru salvarea altor vieţi. Deşi lista de aşteptare conţine peste cinci mii de persoane, iar în 20 de ani au beneficiat de transplant doar o mie de români, autorităţile nu se grăbesc să rezolve această problemă. Un proiect de lege în acest sens a fost depus în 2008.
Cinci mii de români au nevoie de un transplant. Unii aşteaptă șapte sau chiar zece ani. Alţii pleacă dintre noi fără această şansă. Cei care se trezesc în Secţia de Terapie Intensivă a Institutului Clinic Fundeni, se numără printre norocoşii care au fost sunaţi într-o dimineaţă şi anunţaţi că există un organ compatibil pentru ei.
Prof. conf. dr. Irinel Popescu: Faţă de anii precedenți când făceam 100 sau peste 100 de operații de transplant, anul ăsta s-au făcut jumătate. Începând din toamna lui 2016 a fost o scădere importantă.
Acordul (consimțământul) prezumat înseamnă că dacă o persoană nu și-a exprimat în cursul vieții dezacordul cu privire la donarea de organe pentru transplant, atunci aceste organe pot fi prelevate fără a se mai solicita acordul familiei.
Prof. conf. dr. Irinel Popescu: În ţările în care s-a introdus legea, iar în momentul de față, practic în afară de Romania, cam toate țările europene au această lege într-o formă sau alta, evident că a crescut numărul de donatori de organe.
Vladislav Braşoveanu, medic chirurg: Anul acesta este un an foarte prost. Până la ora actuală s-au efectuat în jur de 50 de transplanturi hepatice, comparativ cu anul trecut unde aveam în jur de 80.
Sunt state, precum Austria şi Belgia, unde legislaţia permite medicilor prelevarea organelor fără acordul nimănui. Specialiştii din România spun că îşi doresc aplicarea variantei mai blânde: donarea de organe cu acordul familiei. La Institutul Clinic Fundeni, un bărbat de 60 de ani tocmai intră în operaţie. Şi asta doar pentru că soţia lui a decis să-i salveze viaţa şi a donat parte din ficat.
Vladislav Braşoveanu, medic chirurg: La o sală se afla primitorul și la o altă sală se află donatorul. Aceste două intervenții chirurgicale merg simultan de către două echipe operatorii. Timpii sunt foarte clari.
La acelaşi etaj, la Terapie intensivă, lupta continuă. Sunt pacienţii operaţi deja, care pot face însă oricând complicaţii.
Doina Hrehoreţ, medic chirurg: Este un pacient transplantat în urmă cu 11 zile. Intraoperator a pus probleme majore legate de artera hepatică. Era o variantă anatomică nemaintâlnită de mine în 20 de ani de chirurgie. Este o situație care din punct de vedere tehnic, chirurgical a creat probleme, avem în continuare emoții.
Dumitru Gheorghiu a fost operat în urmă cu șapte ani. Are un ficat nou. Lună de lună trebuie să treacă însă la control, la institutul Clinic Fundeni.
Dumitru Gheorghiu: Perioada de după a fost fantastică. Am început să simt că îmi pulsează sangele în vene, că revin la viață, că trăiesc. E un lucru pe care nu poţi sa îl descri dacă nu îl trăiești.
Studiile arată că România are o rată de consimţământ al familiilor cel puţin la nivelul mediei europene. Totuşi, anul acesta au fost operaţi de două ori mai puţini pacienţi, comparativ cu anul trecut.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
