România de fațadă | Războiul retrocedărilor îngroapă monumente arhitecturale
În România, sunt sute de clădiri disputate de stat şi foştii proprietari. Revendicările în instanţă nu sunt niciodată în avantajul clădirilor, care, până când se încheie un proces lung şi anevoios, rămân fără acoperiş, fără ornamente sau, câteodată, se prăbuşesc cu totul.
BRĂILA. Una dintre cele mai frumoase clădiri din centrul istoric al Brăilei, sediul fostului CEC, ridicată la începutul secolului al XX lea de doi negustori bogaţi, a ajuns o ruină. Construcţie impresionantă şi foarte bogat decorată, palatul domină fosta stradă regală, pe care e situat.
„Cea mai mare parte a spaţiilor erau gândite pentru a fi închiriate. Vedeţi, are o volumetrie exterm de monumentală, cu un parter foarte generos şi solid, trebuia să inspire încredere şi lucrul acesta este vizibil şi prin deschiderile foarte mari pe care le are parterul”, explică Maria Stoica, istoric la Muzeul de Istorie Brăila.
Clădirea a fost spaţiu pentru librării, papetării, tipografii şi a găzduit Institutul de Arte Grafice. După ce a fost confiscată de comunişti, a intrat în fondul locativ şi aici au funcţionat o şcoală şi CEC-ul. Acum e într-o stare dezolantă şi e încadrată în clasa I de risc seismic.
Din strălucirea acestei clădiri, una dintre cele mai frumoase din Brăila de odinioară, nu a mai rămas aproape nimic. Faţada a fost distrusă, interiorul vandalizat, iar geamurile au fost sparte. Mai mult, clădirea în sine este un pericol public pentru că poate oricând să se prăbuşească.
În 2002, imobilul a fost revendicat de un grup de cetăţeni care se află în proces cu Primăria. Administraţia a câştigat, dar decizia a fost contestată în instanţă. Cel mai recent proces intentat Primăriei a fost deschis în februarie 2016.
„Nu putem accesa fonduri, nici noi, nici altcineva, neavând clarificată situaţia juridică. Şi totuşi ne gândim, la modul foarte serios, ca în această situaţie să abordăm şi un proces, noi de această dată, pentru abuzul de drept, pentru că de fiecare dată dânşii se gândesc să intenteze un nou proces privind denumirea străzii, poziţia, lucruri care sunt absolut penibile şi care duc în final la prelungirea unor termene şi procese în instanţă”, explică Marian Dragomir, primarul Brăilei.
Legea spune însă că monumentele trebuie restaurate, consolidate şi puse în valoare.
„Pentru clădirile aflate în litigiu, primăria pe raza căreia se află astfel de clădiri monumente istorice trebuie să intervină şi să se substituie proprietarului şi să facă toate intervenţiile necesare pentru păstrarea monumentului în mod corespunzător până la terminarea litigiului”, spune Viorel George Radu, inspector la Direcţia de Cultură Brăila.
ORADEA. La concertele susținute de Filarmonica de Stat din Oradea sala este plină. Scena și spațiul destinate auditoriului au fost lărgite, iar obiectele de decor creează o atmosferă plăcută.
În schimb, exteriorul clădirii arată deplorabil. Aspectul neplăcut nu este însă singura problemă. În ultimii ani din fațada cladirii au început să cadă bucăți mari de tencuială, iar zona a devenit un real pericol pentru pietoni, dar și pentru mașinile parcate. Este motivul pentru care autoritațile au montat o plasa de protecție.
„Foarte urât arată, dar nu e nici prima, nici ultima”, spune un localnic.
„Arată jalnic și e păcat pentru că este o clădire splendidă”, completează un altul.
În anii 2000, Consiliul Județean Bihor a plătit din bugetul propriu lucrări de reabilitare a fațadei. Acestea au fost oprite în 2002, când Episcopia Romano-Catolică Oradea a cerut retrocedarea imobilului. Nici după 14 ani, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietaților nu a dat încă un verdict.
„Biserica va fi obligată să mențină și să fie de acord cu activitatea acelor instituții publice care acum funcționează în acele cladiri. În acest caz CJ Bihor va fi obligat să plătească o chirie”, spune Zsolt Sarkady - directorul general al Consiliului Județean Bihor.
Deocamdată, reprezentanții Episcopiei Romano-Catolice nu au oferit un răspuns cu privire la situația cladirii Filarmonicii din Oradea.
TIMIȘOARA. Fosta bancă de scont din Timişoara este pata neagră din Piaţa Unirii, punctul zero al oraşului.
Odată cu modernizarea Pieţei Unirii, mai mulţi proprietari şi-au reabilitat casele istorice. Dar această clădire strică aspectul pieţei şi asta pentru că proprietarii nu au bani pentru refacerea faţadei.
Clădirea are nu mai puţin de 14 apartamente şi 3 spaţii comerciale la parter. Proprietarii nu au reuşit să pună de acord pentru a reabilita casa.
„Stilul este deosebit, ar merita. Nu ştiu care este situaţia juridică. Și în Bucureşti sunt aceleaşi probleme. Vechile clădiri nu au nicio speranță juridică ca să fie recuperate”, spune un timișorean.
„E originală, oricum, trebuie renovată. După ce va fi renovată va arăta foarte frumos”, este de părere o localnică.
Casa a fost construită în anii 1906-1908, are elemente gaudice şi maure, iar elementele din faianţă o fac unică în Timişoara. Clădirea, considerată în perioada interbelică una dintre cele mai elegante din oraş, aparţinea antreprenorului Max Steiner.
„Noi avem destul de multe clădiri cu mulţi proprietari şi aceştia au cumva capacitate financiară diferită. Şi faptul că o parte din cheltuieli ar putea fi avansate de comunitate, de primărie face ca aceste clădiri
să intre în aceste programe de restaurare”, spune Sorin Predescu, directorul Direcţiei pentru Cultură Timiş.
Singura şansă a clădirii la renovare sunt fondurile publice. Autorităţile locale aşteaptă cu interes să poată începe ele reabilitările.
„Noi am lansat, dacă vă aduceţi aminte, un program care cuprindea câteva proiecte de reabilitare. Vom relua acele proiecte şi vom porni cu acele clădiri unde totul este pregătit”, spune Nicolae Robu primarul Timişoarei.
În Timişoara există 14.000 de clădiri sitorice, monumente sau care se află în zone protejate. 90% dintre ele au nevoie de reabilitare.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
