România de fațadă | Monumente istorice uitate de autorităţi
Palate, muzee, case şi alte clădiri-simbol sunt lăsate pradă timpului. Autorităţile nu intervin nici măcar atunci când clădirile aparţin statului. Explicaţia este mereu aceeaşi: nu sunt bani. Aşa că, în unele cazuri, se caută oameni de afaceri dispuşi să ajute la reabilitare.
De 106 ani, cazinoul din Constanţa a tot fost pasat de la o instituţie la alta, iar asta a adus semeaţa construcţie în prag de ruină. A fost, de-a lungul vremii, şi spital de campanie, şi salon de nunţi. Acum, nu-i mai foloseşte nimănui.
Valentin Coman, sociolog: „După Revoluție a decăzut. Nunțile, petrecerile mari, somptuoase, superbe, cafeneaua care era pe terasă au dispărut încet-încet și, în jurul anului 2006-2007, după consumarea ultimei ședințe a Consiliului Local, când a căzut o bucată din tavan și onorabilii noștri consilieri probabil că s-au speriat, cazinoul a fost abandonat.”
Primăria nu a avut bani nici măcar pentru lucrări de întreţinere. A fost pasat la Ministerul Dezvoltării, apoi din nou la municipalitate. Într-un final, în 2014, s-a decis:
Ionela Halciuc, reprezentant Primăria Constanţa: „Cazinoul a fost predat de către Primăria Municipiului Constanța Companiei Naționale pentru Investiții care se luptă cu morile de vânt pentru demararea investiției din cauza contestațiilor care se țin lanț.”
Cazinoul din Constanţa este un monument de interes naţional, potrivit Listei Monumentelor Istorice din România, şi a fost inaugurat de regele Ferdinand.
Cea de-a treia licitaţie pentru desemnarea unui constructor care să renoveze edificiul a fost blocată până la soluţionarea în instanţă a contestaţiilor.
Palatul Ullmann din Oradea, simbol al comunităţii evreieşti de acolo, este un alt exemplu al clădirilor măreţe decăzute în timp. În lipsa unor măsuri urgente de restaurare, impozantul imobil riscă să rămână fără acoperiş. Cei mai expuşi sunt artiştii care au ateliere la ultimul etaj al clădirii.
Un semnal de alarmă trag si specialiştii Direcţiei de Cultură.
Mircea Paşca, consilier în cadrul Direcţiei pentru Cultură Bihor: „Ar trebui un proiect general de reabilitare, dar în primul rând, de urgenţă, reabilitarea acoperişului şi planşeelor.”
O parte din clădire aparţine statului, o alta proprietarilor privaţi. Autorităţile locale ar vrea să reabiliteze anul viitor clădirea, dar doar dacă locatarii sunt dispuşi să scoată şi ei bani din buzunar. Unii nu au banii, alţii nu vor să îi dea.
Anca Grama, purtătorul de cuvânt al Primăriei Oradea: „Prin contribuţia tuturor proprietarilor din imobil acoperişul se va reabilita într-o primă fază, iar ulterior se va reabilita şi faţada Palatului Ullmann.”
Pentru comunitatea evreiască, imobilul este încărcat şi de amintiri dureroase legate de cel de-al doilea război mondial. Aici erau ţinuţi cei care urmau să fie deportaţi în lagărele de exterminare.
Muzeul de Istorie din Botoşani, fost sediu al Prefecturii după Al II-lea Război Mondial, clădirea nu a fost reabilitată integral niciodată chiar dacă este monument istoric și poartă cu ea elemente arhitectonice impresionante și interioare cu decorațiuni deosebite. Când a fost construită, în 1914, era simbolul civilizației.
Sergiu Balanovici, șef secție Memorialistică Muzeul Județean Botoșani: „Sediul Palatului Administrativ a fost prima clădire din județ iluminată electric și dotată cu încălzire centrală.”
Atât clădirea cât și piesele de patrimoniu, majoritatea descoperiri arheologice care aparțin culturii Cucuteni, sunt în pericol pentru că podeaua riscă să se prăbușească. Pereții sunt scorojiți iar instalațiile și tâmplăriile sunt foarte vechi.
Aurel Melniciuc, directorul Muzeului Județean Botoșani: „Intervenții de reabilitare totală n-au fost făcute niciodată și tot din acest punct de vedere clădirea necesită niște intervenții urgente.”
Aici se află şi celebra statuetă Venus de la Drăguşeni, veche de 6.500 de ani
Adela Kovacs, arheolog: „Îm momentul de față sunt probleme cu clădirea și din cauza asta nu o să refacem în momentul de față expoziția pentru că, ce înseamnă, o renovare presupune ambalarea tuturor pieselor de patrimoniu, depozitarea lor într-o perioadă de timp și după aceea refacerea lor.”
Autorităţile locale spun că nu au bani pentru reabilitare, dar speră să obţină fonduri europene.
Fosta baie turcească din Iaşi a ajuns o ruină. Autorităţilor locale au închis o în 1999.
Sorin Iftimi, istoric: „Este unul din monumentele pitoreşti din Iaşi situat pe uliţă foarte veche. Era o baie, o construcţie de tip oriental, cu două cupole mari turceşti, foarte pitorească.”
Cea mai veche clădire din acest loc s-a construit în perioada domniei lui Vasile Lupu, pe la 1640. Era o baie destinată clerului şi boierimii din capitala Moldovei.
Sorin Iftimi, istoric: „Ceea ce avem noi acum este monumentul vechi destul de transformat după 1860. Unii au zis că este chiar o baie reconstruită şi decorată într-un stil francezo-maur. Deci într-un stil oriental reinventat care a rezultat o clădire destul de interesantă.”
La începutul acestui an ministrul Culturii de atunci a promis că va sprijini lucrările de reconstrucţie. Nimic nu s-a schimbat de atunci.
În centrul istoric al Timişoarei se află cea mai veche bibliotecă din oraş. Casa Academiei Române, construită în urmă cu 130 de ani, este admirată de sute de turişt. Puţini ştiu însă căî monumentul a cunoscut şi zile mai bune. Casa nu a mai fost renovată de 50 de ani. Vestea bună este însă că a fost întocmit un proiect de reabilitare, iar lucrările ar putea începe chiar anul acesta.
Ioan David directorul Bibliotecii Academiei Române Timişoara: „N-am avut investiţia cuvenită. Doar anul trecut am primit bani pentru proeict, ceea ce s-a realizat. Investiţia ca atare se ridică la peste 400.000 de euro cu TVA inclus.”
Radu Radoslav arhitect: „De acum, nicio autoritate publică locală nu mai poate să dea vina pe Bucureşti. Trebuie să îşi gestioneze bugetul singuri. De abia acum încep problemele fiindcă există sau nu maturitate de prioritizare.”
Capitala, deşi privilegiată ca buget, adăposteşte şi ea comori uitate în timp. Chiar în inima Bucureştiului, pe Calea Victoriei, fosta Casă de pensiuni, împrumuturi și ajutoare a funcționarilor, construită de BNR, zace părăsită. Monumentul a fost construit înainte de cel de-al Doilea Război Mondial. Primaria Capitalei a anunţat de mai multe ori investiţii, dar au rămas la stadiul de promisiuni.
Clădirea a fost construită în locul fostului magazin de porţelanuri fine Rosenthal, de unde şi denumirea sa populară. Avea birouri, săli de conferinţe şi chiar şi o sală de sport, pentru bancheri. Pentru bucureşteni, a fost o inovaţie arhitecturală. Era prima clădire care le permitea pietonilor să circule la adăpost, pe sub arcade.
La câteva sute de metri distanţă, o altă ruină, tot monument istoric. Grădina Capitol a împlinit 100 de ani de când a proiectat primul film în aer liber.
Alexandra Dorobanţu, arhitect: „Are o arhitectură extraordinară, cu decoraţii. Este un stil eclectic, o combinaţie de stiluri, are influenţe baroce, detalii, pe faţadă şi în curte. Este o bijuterie pe care noi nu o valorificăm.”
De ce statul nu se implică în salvarea acestor pagini de istorie? Edilii au un singur răspuns: nu sunt bani
Emil Ivănescu, vicepreşedintele Ordinului Arhitecţilor Bucureşti: „Problema este generală. În primul rând, nu este legislaţia foarte clar construită şi nu este foarte bine prinsă de ceea ce se întâmplă în Europa, la momentul actual. Dacă în Europa acum se pune un accent foarte mare pe regenerare, la noi lucrurile se îndreaptă în cu totul altă direcţie. Poate că nu se doreşte lucrul ăsta pentru că sunt nişte presiuni foarte mari, mai ales în locurile centrale, cu interes foarte mare.”
În tot acest timp, România pierde turişti, deci bani, spun specialiştii, deşi are unul dintre cele mai vechi fonduri de arhitectură modernistă din Europa.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
