Cum arată cea mai frumoasă grădină botanică de la bloc
La etajul 6 al unui bloc din Bucureşti, pe o terasă de 15 mp, aproape 200 de arbuşti, plante şi flori cresc... la înălţime. Grădina botanică din apartament aparţine familiei Tudorache.
Cristian Tudorache, soţul Angelei: „Când ne-am mutat aici şi a ieşit pe terasă s-a uitat la stâlpul ăsta alb şi a zis: trebuie astupat cu ceva verde. Ok, luăm două-trei chestii şi astupăm. De la două-trei chestii a ajuns ce se vede. Şi tot continuă să aducă şi să adune”.
Angela Tudorache, medic oftalmolog: „Iniţial am luat 11 plante, majoritatea erau conifere. Căutam specii noi, rare pe care mi le doream, le găseam până la urmă,, am mai salvat diverşi pomişori care nu o duceau foarte bine şi nu i-ar fi cumpărat nimeni, pentru că lumea în general se uită să fie ceva extraordinar de frumos, să-ţi ia ochii”.
În grădina de pe bloc, fiecare sămânţă, floare sau piatră are o poveste, iar concediile familiei la munte sau la mare se transformă, de cele mai multe ori, în misiuni...de recunoaștere.
Angela Tudorache: „Şi el are o poveste frumoasă, pentru că l-am luat cu linguriţa cu care serveam desertul pe terasa unui restaurant din Bucureşti. Am văzut o grămadă de puiuţi foarte tineri, aveau doar două frunze fiecare, erau puzderie sub un tufiş mare de cotoneaster. I-am făcut măricei, după cum se vede şi i-am dat la o grămadă de persoane la care ţin. Deci am făcut o grămadă de lume fericită şi nu numai cu ăştia. Eu zic că tot timpul ai o răsplată şi primeşti altceva în schimb, trebuie în viaţă să fii darnic ca să primeşti cât mai mult”.
La amenajarea terasei verzi a pus umărul întreaga familie. Iar cel mai nou membru, Otto, are un rol important în îngrijirea plantelor.
Cristian Tudorache: „Al doilea ajutor este căţelul. E ajutor de grădinar. Eu sunt doar cu munca brută. În fiecare dimineaţă face inspecţie, dacă i se pare că e ceva uscat scoate şi pune jos.”
Angela Tudorache: „E muncă multă, sunt anumite perioade ale anului când munceşti mai mult, primăvara ai de muncă, toamna la fel, uneori stai afară în vânt, în ploaie, în frig şi asta e, dar o faci cu drag pentru că sunt florile tale... uiţi de durere, că m-a durut şi spatele, m-au durut şi mâinile, dar este extraordinar”.
În patru ani, familia Tudorache a reuşit să îşi creeze propria sursă de oxigen printre betoane, dar şi o terasă de bun gust, care-ţi taie respiraţia.
Angela Tudorache: „Aici la mine e mai curat, mai puţin praf ca-n alte părţi. E aerul mai curat seara după ce ud florile, când e o zi caniculară se simte răcoare, este aproape ca la ţară”.
Cristian Tudorache: „Este o oază de aer curat, o nebunie de culori şi o zonă în care te linişteşti după o zi nebună de muncă. Că zile liniştite de muncă nu cred că are cineva dintre noi. Stresaţi şi apăsaţi şi riduri avem toţi. Când ajungi aici eşti în cu totul altă lume. Cu stupoare am constatat că străinii au mult mai mare grijă de colţul de verdeaţă din jurul casei sau chiar din casă decât noi. Sunt ţări într-adevăr sărace unde comuniunea cu natura este vitală. Bani nu au. Le dă Doamne Doamne pământ fertil, au aruncat două seminţe, la anul mănâncă de acolo. Şi atunci respectă natura, n-o taie, n-o distrug. Noi asta facem, ne tăiem oxigenul şi plantăm betoane. Ar trebui să facem şi invers”.
Soţii Tudorache vor ca exemplul lor să fie urmat de cât mai multe lume. În definitiv, terasa lor este dovada vie că munca dă întotdeauna roade.
Cristian Tudorache: „Mulţi se chinuie să taie florile, să taie parcurile, noi ne chinuim să le punem la loc”
Angela Tudorache: „În general în viaţă ajunge să îţi placă ceea ce ştii şi cu cât ştii mai mult, îţi place mai mult”.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
