TRIUMFUL UNEI NAȚIUNI. 1916: România intră în războiul pentru întregirea patriei
După doi ani de neutralitate, România intră în Primul Război Mondial alături de Antanta, adică de Franța, Marea Britanie și Rusia împotriva Austro-Ungariei și Germaniei. Scopul declarat era recuperarea teritoriilor românești aflate sub dominație austro-ungară - Transilvania, Crișana, Maramureșul, Banatul și Bucovina. Ofensiva armatei române a început în seara zilei de 27 august 1916, la Fundata, un sat aflat în mijlocul culoarului Bran - Rucăr, sat prin inima căruia trecea granița care despărțea România de Austro-Ungaria. Este locul în care și-a dat viața primul român în Primul Război Mondial, locotenent-colonelul Gheorghe Poenaru Bordea, împușcat de unguri în chiar seara zilei în care România a intrat în război.
„Atacul a fost dat într-un moment surpriză pentru inamic, pentru că românii au forţat trecătorile destul de repede. Chiar a doua zi Braşovul era ocupat de armata română. Am ajuns foarte repede în zona Făgăraşului, de asemenea eram la porţile Sibiului, însă în acel moment a intrat în luptă Bulgaria”, explică istoricul Nicolae Pepene
Cum a ajuns însă România ca, după doi ani în care a stat deoparte, să decidă sa intre în război? Încă de la începutul conflagrației, în iulie 1914, ambele tabere făceau presiuni asupra autorităților de la București să li se alăture pe câmpul de luptă. În România însă, opinia publică - atât la nivelul societății, cât și la nivelul clasei politice - era foarte clară: dacă va fi să intre în război, țara nu se va alătura niciodată Germaniei sau Austro-Ungariei. Motivul era unul foarte clar: idealul românilor era alipirea Ardealului la țara-mamă și, prin urmare, nu se puteau ralia unei puteri care ținea sub dominație această Provincie.
„Pentru noi, acest război avea o singură justificare: unirea cu Transilvania”, subliniază Nicolae Pepene. „Rusia recunoştea graniţele şi se angaja să respecte graniţele din acel moment ale României şi, mai mult decât atât, recunoştea şi sprijinea interesul României pentru provinciile în care locuiau români de pe teritoriul Austro-Ungariei”, spune istoricul Armand Goșu.
România îşi ia angajamentul intrării în război alături de Antantă
Așa se face că, după doi ani de negocieri purtate de guvernul liberal condus de Ionel Brătianu cu Marea Britanie, Franța și Rusia, la 17 august 1916 România îşi ia angajamentul intrării în război alături de Antantă. Regele Carol I murise în octombrie 1914, iar succesorul său, Ferdinand, deși provenea din aceeași familie germană a Hohenzollernilor, s-a lăsat convins să poarte război împotriva patriei natale.
Pe 27 august 1916, Regele Ferdinand convoacă guvernul și partidele de opoziție la reședința sa de la Palatul Cotroceni, la o ședință a Consiliului de Coroană. Situația era departe de a semăna cu cea din 1914: monarhul nu le-a mai cerut opinia politicienilor dacă să angajeze sau nu țara în război, ci doar le-a comunicat acest lucru. Decizia fusese deja luată cu zece zile înainte iar angajamentul de a merge pe front fusese semnat de prim-ministrul liberal Ionel Brătianu. „Nu mai putem sta în neutralitate. Eu, după matură reflecție și după lupte interne, am ieșit biruitor asupra mea. Întrunirea noastră este istorică și plină de răspunderi pentru toți. În hotărârea ce iau sunt călăuzit numai de sentimentul poporului român și de o întreagă Convingere”, sublinia regele.
„El a realizat că are de ales între a-şi respecta jurământul faţă de ţară şi între a trăda familia. a trădat familia, a ales să-şi trădeze familia, a fost exclus din casa de Hohenzollern”, explică Nicolae Pepene. „Educaţia pe care a primit-o Ferdinand n-a fost una prusacă - germană, iar în familia regală a României un cuvânt greu de spus în acel moment avea regina Maria”, adaugă Armand Goșu.
Înfrângerea de la Turtucaia, începutul sfârșitului
În aceeași seară de 27 august 1916, România declară război Austro-Ungariei. Motivul invocat era asuprirea de către autoritățile de la Budapesta și Viena a românilor din provinciile aflate sub ocupație: Transilvania, Crișana, Banat, Maramureș și Bucovina.
Odată cu intrarea în război au ieșit la iveală însă proasta organizare și slaba pregătire a armatei române, degringolada și corupția clasei politice care au dus, în scurt timp, la dezastru. Douăsprezece zile a durat bucuria victoriei, din 28 august până pe 6 septembrie. În acest interval de timp, armata română a avut câteva victorii reușind să elibereze o parte însemnată din Transilvania. Nu s-a luat însă în calcul faptul că la sud aveam o Bulgarie ostilă, care intrase în război de partea Austro-Ungariei și Germaniei. „Brătianu a spus: nu se poate, noi pentru asta intrăm în război, pentru fraţii noştri din Ardeal, deci armata română trebuie să urce pe crestele Carpaţilor, trebuie să intre în Transilvania”, spune Armand Goșu. „Bulgarii, susţinuţi de armata bulgară şi armata turcă, au atacat, ne-au înfrânt la Turtucaia şi am fost nevoiţi să oprim ofensiva în Transilvania”, adaugă Nicolae Pepene.
Înfrângerea armatei române la Turtucaia a însemnat începutul sfârșitului. Nemții și austriecii au atacat încontinuu, astfel încât, trei luni mai târziu, în decembrie 1916, întreaga parte de sud a țării fusese ocupată, iar guvernul, regele și populația s-au retras în Moldova. Armata română pierduse peste 250.000 de militari pe front, adică o treime din forțele mobilizate în august.
______________________________
Digi24 continuă seria documentarelor despre istoria de acum un secol a României, despre cum a reușit o ţară sfâşiată de două imperii să-şi recupereze teritoriile furate şi să-i unească pe toţi românii într-un singur stat naţional, unitar şi indivizibil.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
