ROMÂNIA FURATĂ. Centre-fantomă de informare pentru turişti, în localităţi fără potenţial
Comuna Merişani, judeţul Argeş
Călin Ion este viceprimar în comuna Merişani, din judeţul Argeş. Aici există şi un centru de informare turistică, iar viceprimarul explică în ce fel se pot bucura turiştii de zonă: „Nişte fotolii puse frumos, nişte măsuţe la fel, să poată să stea turistul să consume un suc, o cafea. I se prezintă în comuna Merişani punctele noastre de atracţie”.
Nu sunt multe de văzut aici, dar oficialul insistă: „Uitaţi, acolo, printre copacii ăia se vede luciul de apă”. Luciul apei nu prea se vede, dar viceprimarul spune că turiştilor „li se poate explica”. Mai mult, crede că un eventual punct de atracţie ar putea fi şi... şoseaua. „Da, traficul pe care îl avem noi pe raza comunei”, spune Călin Ion.
Localnicii nu au prea văzut turişti în zonă. „Din alte ţări, aşa, sau din România?”, răspunde o femeie când e întrebată dacă a întâlnit turişti în localitate.
Odobeşti, judeţul Dâmboviţa
Şi în comuna Odobeşti din judeţul Dâmboviţa există centru de informare turistică. Primarul din Odobeşti spune ce poate fi vizitat aici. “În zona Odobeştiului avem ca obiective turistice anumite şisturi arheologice, făcute din Evul Mediu (şistul este un anumit tip de rocă, în timp ce sit arheologic este un șantier unde au loc săpături și cercetări arheologice, n.r.)", spune edilul.
Proprietarul unui bar din comună spune că sunt turişti: „Sunt turişti, da. Care pleacă în altă parte. Nu care vin la noi”.
Comuna Potlogi, judeţul Dâmboviţa
În comuna Potlogi din judeţul Dâmboviţa se află Palatul Brâncovenesc. Dacă vrei să îl cauţi însă... nu găseşti niciun indicator.
Dacă vin turişti străini pe aici? „N-am văzut în viaţa mea!”, spune o localnică.
„Nu poţi să te apuci de un centru de informare turistică într-un sat în care ai ca obiective turistice o biserică şi o troiţă”, spune Dan Matei Agathon, fost ministru al Turismului.
45 de milioane de euro, bani europeni, ar fi trebuit să transforme, în şapte ani, 300 de sate româneşti în magnet pentru turişti. Planul Naţional de Dezvoltare Rurală, lansat în 2007 de guvernul Tăriceanu, trebuia să aducă satele româneşti la un standard european.
Planul prevedea, printre altele, ridicarea unor pensiuni şi agropensiuni care să creeze mii de locuri de muncă şi să atragă turiştii în mediul rural.
„E o prostie. Am avut nişte bani să construim nişte centre, le-am construit şi nu le folosim. Nu poţi să faci un centru de informare într-o zonă care nu are niciun obiectiv turistic. Ai luat banii. Dar pentru ce? Ce să informezi şi pe cine?”, spune Dragoş Răducanu, vicepreşedintele Federaţiei Patronatelor din Turism.
„Ce sa promovezi într-un sat?”, se întreabă, retoric, Dan Matei Agathon.
"Banii ăştia-s băgaţi cam degeaba", recunoaşte Marius Luigi Ionescu, primarul din Merişani, acolo unde atracţiile turistice ar fi „luciul apei” şi „traficul de pe raza comunei”.
Problemele satelor sunt altele. „Era mai importantă canalizarea în sat, era mai importantă apa în sat, erau mai importante gazele în sat”, spune vânzătoarea unui magazin din Merişani.
Vorbele acestei femei au acoperire în realitate. Doar 33% dintre locuitorii satelor au acces la apă potabilă, restul bea în continuare apă din fântână. Mai grav, din cele peste 13.000 de sate româneşti, doar 373 au reţea de canalizare.
În situaţia asta, înfiinţarea centrelor de informare turistică ar fi fost o gură de aer pentru satul românesc. Prin Planul Naţional de Dezvoltare Rurală, primăriile alese urmau să construiască centre de informare în zonele cu potenţial turistic. Clădiri cochete de peste 200 de metri pătraţi care respectă specificul local şi sunt amplasate în centrul localităţilor sau la intrare.
În teorie, uşile acestor centre urmau să rămână deschise zece ore pe zi. Turiştii ar fi aflat de aici informaţii despre trasee, pensiuni sau restaurante. Tot pe hârtie, aceste centre ar fi trebuit să aibă doi angajaţi cu atestat de ghid turistic, bază de date, hărţi şi pliante. Fiecare primărie urma să primească, în cazul în care ar fi depus un proiect viabil, cel mult 200.000 de euro.
Uniunea Europeană, finanţatorul acestor proiecte, condiţiona plata ultimei tranşe de bani de existenţa celor doi angajaţi cu atestat de ghid turistic. În 2008-2009, 300 de primari reuşesc să obţină finanţarea.
Turismul în Merişani: Două baraje şi trei biserici vechi, dar niciun turist
Una dintre primăriile cu noroc este cea din Merişani, judeţul Argeş. Aflată la 20 de kilometri de mănăstirea Curtea de Argeş şi la 50 de kilometri de Barajul Vidraru, comuna obţine 184.000 de euro pentru înfiinţarea centrului turistic. Trei încăperi întinse pe 200 de metri pătraţi, pliante, calculatoare, instalaţie de climatizare, echipamente antiefracţie şi o hartă electronică ultramodernă. Toate sunt sub lacăt de doi ani.
Viceprimarul Ion Călin spune cum ar funcţiona centrul dacă ar avea turişti. „Un fel de terasă unde vizitatorii, turiştii pot să se oprească în trafic, să studieze pliantele, să-şi facă o imagine despre traseul ales”, spune oficialul.
„La Brădetu e o staţiune balneoclimaterică foarte bună. Pentru reumatism. Şi vin mulţi, e aglomeraţie foarte mare”, spune Ion Călin. Acesta crede că mai sunt obiective care merită vizitate, dar, când este rugat să exemplifice, viceprimarul spune că nu poate citi pliantul pentru că nu vede bine: „Nu văd eu acuma, că trebuie să pun ochelarii”.
Centrul ultramodern are o singură problemă: niciun ghid turistic nu vine să muncească pentru 975 de lei brut pe lună. Ca să ia totuşi banii de la UE, primarul a găsit atunci o soluţie de compromis.
„Ne-am rugat de cineva să stea aici şi a stat doi ani. Pe urmă n-a mai rezistat, n-a mai stat, că la salariul care era, salariul minim pe economie... Deci era undeva la şapte milioane de lei (700 de lei, n.r.), oprind dările către stat, lua patru milioane jumate în mână (450 de lei, n.r.)”, explică primarul de acum al comunei.
Obiectivele turistice în baza cărora Europa a finanţat centrul din Merişani sunt două baraje, Izvoarele de Leac, despre care legenda spune că ar vindeca boli incurabile, şi trei biserici vechi de peste 400 de ani. Teoretic, bisericile sunt monumente istorice, dar în realitate nu le vizitează nimeni.
Localnicii nici n-au văzut turişti vreodată, nici nu îşi explică ce-ar putea vedea cineva aici. „Ce să facă? Să rămână fără telefoane?”, se întreabă un bărbat. „Ce să vadă în Merişani?”, spune un alt localnic.
În comună nu există nici măcar o pensiune unde s-ar putea caza vreun călător rătăcit. Singura zonă din Merişani unde s-ar putea construi pensiuni pentru turişti este terasa de pe malul lacului de acumulare Vâlcele, întins pe 500 de hectare. Nimeni nu se încumetă să pună acolo vreo temelie din cauza comunităţii de rudari stabilite ilegal.
„Dar ce facem cu rudarii? Îi mutăm, dar cum îi mutăm? Trebuie să le asigurăm traiul”, spune viceprimarul.
Primarul din Merişani, Marius Luigi Ionescu, spune că centrul de informare turistică a mâncat banii degeaba. Susţine că cel responsabil pentru risipă este fostul primar, Mihail Dumitrescu, astăzi consilier local într-o comună învecinată.
Reporterii Digi24 au încercat să ia legătura cu Mihail Dumitrescu, însă fostul edil din Merişani nu a fost de găsit.
„De-aia a şi făcut-o fostul primar, a zis „Hai, mă, că nu dăm de la noi””, spune actualul primar.
Cineva tot a câştigat de pe urma centrului de informare turistică: firmele care au ridicat construcţia, au furnizat mobila şi au utilat centrul cu hărţi, pliante şi broşuri.
Din 184.000 de euro, costul total, 134.000 de euro au intrat în conturile societăţii care a ridicat imobilul. Firma se numeşte SC NORDCO SA. Mai mult de jumătate din acţiuni era deţinută, în 2010, de Mircea Georgescu, fost vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Argeş din partea PSD, în perioada 2000-2004, şi membru în Consiliul Director al FC Argeş.
„Să iei într-un an de zile o lucrare care e sigur că-ţi iei şi banii dacă o faci cum trebuie...”, spune Luigi Ionescu, primarul din Merişani.
SC NORDCO SA este una dintre cele mai mari firme de construcţii din Argeş, abonată la contractele cu statul. De pildă, în 2010 a primit un contract de 200.000 de lei pentru a construi un sens giratoriu în Curtea de Argeş, la un preţ mult mai mare faţă de alte construcţii similare din oraş. Firma SC NORDCO SA apare şi în dosarul Trofeul Calităţii. Societatea apare pe lista firmelor care ar fi finanţat ilegal campania electorală a lui Adrian Năstase din 2004. Finanţarea i-a adus fostului premier o condamnare de doi ani de închisoare.
Mircea Georgescu, acţionarul majoritar al NORDCO SA, nu a fost de găsit până la ora difuzării acestui material.
„S-au dat din buzunarul cuiva? S-au dat din bani publici. Ce contează?”, spune vicepreşedintele Federaţiei Patronatelor din Turism.
„Ei îţi dau banii, dar, bă, frate, foloseşte-i pentru ce i-ai cerut. Nu-i arunca aşa, ca grăunţele la ţară, la găini de dimineaţă”, afirmă pe de altă parte Dan Matei Agathon.
Potlogi: Câteva situri arheologice pe care nu le vizitează nimeni
În Potlogi, judeţul Dâmboviţa, o altă clădire primeşte turişti-fantomă. A costat 85.000 de euro şi a fost deschisă în decembrie 2014. În aproape patru luni, picior de turist n-a călcat pe acolo.
Întrebată ce face toată ziua, angajata centrului turistic răspunde: „Toţi care vin ne contactează, ne întâlnim cu dânşii la palat, la biserică”.
Primarul din Potlogi, Nicolae Catrina, spune că zona are potenţial turistic. Care este acela? „Vreţi să vi-l repet? În primul rând, noi avem obiective de prezentat. Le aveţi în pliant”, spune edilul.
Obiectivele turistice de care primarul e mândru sunt câteva situri arheologice pe care nu le vizitează nimeni. Palatul Brâncovenesc, aflat până acum în paragină, şi un centru ultramodern pentru turismul de afaceri. Îngropat de criză, prin centru bate vântul sărăciei. De patru ani proprietara tot încearcă să-l vândă, dar nu-l vrea nimeni.
„O baltă unde turiştii pot pescui. Ştiţi că acest centru are în fiecare săptămână turişti? Ştiţi că aici se ţin treninguri?”, spune Nicolae Catrina.
Palatul Brâncovenesc, astăzi în renovare, este singurul loc din sat pe care-l mai vizitează cineva. Nu turişti, ci elevi aduşi de profesori să înveţe istoria la faţa locului.
„Într-o zonă turistică trebuie să ai mai mult de văzut. Nu numai un singur palat. Deci, hai că vin, mă uit o oră la palatul ăsta şi după aia am plecat. Ce să mai văd?”, spune Costel Gheorghiaş, diriginte pe şantierul de lângă palat.
„Ăsta e un conac de ţară în care ce să faci, nene, că e o ruină! Palatul Brâncovenesc, Brâncoveanu! Îi lăsăm în fund pe toţi turiştii străini care abia aşteaptă să vadă despre Brâncoveanu ceva. Turcii habar n-au că i-au tăiat lu' ăsta capul şi că i-au omorât copiii”, spune şi Dan Matei Agathon.
Aceeaşi firmă care a construit centrul turistic de la Potlogi a ridicat şi clădirea din Odobeşti, localitatea vecină. S.C. Ilva Impex SRL din Târgovişte a fost aleasă în fața altor patru firme concurente. În ambele cazuri, Potlogi şi Odobeşti, firmei de construcţii i-a intrat în cont 80% din valoarea fiecărui centru.
"Noi am fost numai constructorul, echipament n-am asigurat decât două băncuţe în exterior şi două coşuri de gunoi”, spune Valentin Ilie, acţionar Ilva Impex S.R.L.
Odobeşti: O biserică veche şi câteva situri arheologice, turişti deloc
Comuna Odobeşti nu are gaze şi canalizare, iar apa din fântâni nu este bună de băut. Dar, oficial, deţine obiective turistice: o biserică veche şi, din nou, câteva situri arheologice.
Un localnic stă la cârciumă şi vorbeşte despre zona turistică de aici: „De unde turişti? Pe câmp! (Zonă turistică, n.r.) o fi la munte”.
În schimb, peste drum de cârciumă, centrul de informare este cochet şi gata să-şi primească turiştii.
„O să avem şi carpete pe pereţi, cu specific local. O sa avem flori aici, deci o să fie un centru să-i rămână întipărit turistului că a trecut printr-o zonă unde într-adevăr are ce vedea”, spune Niculae Alecu, primarul Odobeştiului.
El recunoaşte, totuşi, că nu ar fi avut neapărată nevoie de această clădire.
„Şi noi ce trebuia să facem? Să nu-l facem, dacă aveam oportunitatea să luăm aceşti bani de la UE, să nu-i luăm, că nu avem gaze? Domne, e păcat să nu accesăm aceste fonduri”, justifică el construirea unui centru de turism într-un loc fără turişti.
Valea Iaşului: Două biserici şi câteva pensiuni pe cale să se închidă
Aşa a gândit şi primarul din Valea Iaşului, judeţul Argeş, atunci când a cerut finanţare pentru centrul turistic. Spune că are în sat două biserici monument istoric şi mai multe pensiuni pentru turiştii care trec spre Transfăgărăşan. În realitate, din 2010, turismul zonei e mort din cauza crizei, iar pensiunile sunt astăzi pe picior de închidere.
Nicolae Scarlat deţine una dintre cele mai mari pensiuni din zonă. Are zece camere a câte două locuri, un restaurant şi niciun turist. Pe ultimii i-a cazat în august, anul trecut.
„Concedii aşa, un sejur, să-şi facă cineva zece zile... foarte rar. Din 2010 chiar niciunul, nimic n-am avut. Nu au ce să facă aici, pur şi simplu. Nu au un obiectiv, o pârtie de schi, de sanie, ceva montan, să vină în concediu”, spune patronul pensiunii.
În anii 2000, Nicolae Scarlat a construit pensiunea cu fonduri SAPARD, după ce Dan Matei Agathon, ministru al Turismului la acea vreme, iniţiase proiectul „Superschi în Carpaţi”. Pe listă era şi pârtia de schi de la Molivişu, în apropiere de Valea Iaşului. Proiectul a eşuat, pârtia de schi nu s-a mai construit, pensiunea lui Nicolae Scarlat a intrat pe pierdere, iar acum este în insolvenţă.
„Mergem undeva foarte rău, pe pierdere. Energia e cum e, congelatoarele trebuie în priză ca să avem alimente. Dacă nu avem clienţi şi nu putem să o susţinem, să o scoatem din insolvenţă, va fi catastrofal. Vin clienţi cu puţini bani, nu mănâncă la restaurant. Mănâncă de la sacoşă. Sandvişuri”, spune Nicolae Scarlat.
Ridicarea şi amenajarea centrului turistic de la Valea Iaşului va costa 114.000 euro. Mare parte din sumă revine firmei care îl va construi, Reparaţii Modernizări Retehnologizări Argeş. Societatea la care omul de afaceri Mihai Badea are 53% din acţiuni face bani frumoşi din afaceri cu statul. De pildă, numai din contractele cu Compania Naţională de Autostrăzi pentru reparaţii de poduri a câştigat aproape patru milioane de lei doar în 2008 şi 2009.
Numele societăţii apare şi într-un dosar al Agenţiei Naţionale de Integritate. Fostul director al Hidroelectrica, sucursala Curtea de Argeş, Constantin Metehoiu, a fost acuzat de conflict de interese de natură penală în 2013.
Inspectorii de integritate susţin că în perioada 2008 - 2012, S.C. Hidroelectrica S.A, prin semnătura lui Constantin Metehoiu, a încheiat 13 contracte de achiziție publică și două achiziții directe, în valoare de aproape 700.000 de euro (673.844 euro) cu trei societăți comerciale. Una dintre firme era chiar Reparaţii Modernizări Retehnologizări (RMR) Argeş, unde Constantin Metehoiu deţinea şi un pachet de acţiuni.
Nu e singurul semn de întrebare în privinţa acestei firme. Numele administratorului societăţii, Mihai Badea, apare şi în dosarul Trofeul Calităţii. El a fost audiat la DNA în legătură cu contribuţia de 15 milioane de lei pe care firma ar fi plătit-o pentru organizarea evenimentului.
Cum sunt gestionaţi banii pentru centrele de informare turistică
Instituţia care împarte banii europeni pentru centrele turistice rurale este Autoritatea de Finanţare a Investiţiilor Rurale din Ministerul Agriculturii, pe scurt AFIR. Tot ea poate cere banii înapoi dacă descoperă nereguli, dar doar la licitaţie sau cu ocazia deconturilor.
„Dacă există un conflict de interese. Dacă nu există şi este doar firma unui om sau a altuia, noi nu putem să anulăm o licitaţie. E greu noi să verificăm că e firma baronului, mai ales că sunt interpuşi. Dacă descoperim că e un conflict de interese, atunci îi dăm în cap”, spune Călin Nuţu, director de relaţii publice la AFIR.
„Şi, atunci, autoritatea publică locală e obligată să returneze fondurile primite. Primarii, până la urmă, zic da, am făcut chestia asta, vine ăla şi-mi ia debit. Ce, îmi ia debit mie? Ia din bugetul local”, mai spune Călin Nuţu.
Funcţionarii AFIR recunosc faptul că aprobă proiectele şi dau banii bazându-se doar pe documentele depuse de primari. Adică, hotărâri ale Consiliilor Judeţene care includ respectivele comune într-o strategie teoretică de dezvoltare şi acte emise de Ministerul Dezvoltării care arată că localitatea are potenţial turistic. Motiv pentru care funcţionarii AFIR nu fac vizite în teren să numere turiştii şi dau banii pe baza acestor acte.
„Numai biserici, biserici sau nu ştiu ce statuie. Da, era evident şi pentru noi că anumite obiective turistice n-ar trebui să fie acolo încadrate, însă nu puteam pe baza unei păreri să zic "Domne, eu nu-ţi dau ţie finanţare!", că era un abuz”, spune directorul de relaţii publice al AFIR.
„Calul de dar nu se caută la dinţi”, spune o vorbă veche din popor. Şi pare să fie zicala după care s-au ghidat toate autorităţile, locale, judeţene şi centrale, în goana de a lua cu orice preţ bani europeni.
„Am făcut construcţia, da, că am avut nişte bani. Dar nu ne gândim mai departe, ce o să facem peste doi ani, peste trei ani? Peste cinci ani? Din ce o să-l întreţin? Costă, nu, să-l întreţii? Trebuie să ai căldură, trebuie să ai apă, trebuie să ai pliante în permanenţă la el”, consideră Dragoş Răducanu, vicepreşedintele Federaţiei Patronatelor din Turism.
„Rămâi cu potenţialul în braţe. Şi dormi cu el. Şi te uiţi la el şi spui „Vai, ce potenţial frumos am eu acasă!””, afirmă şi Dan Matei Agathon.
Fără turişti şi fără infrastructură, deranjul Europei de a ajuta turismul rural din România pare inutil.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
