GENERAȚIA REVOLUȚIEI. Uniformizarea României, planul faraonic al lui Nicolae Ceaușescu
Ţăranii au fost scoşi cu forţă din casele lor şi mutaţi în blocuri compacte, satele au fost distruse, iar clădirile de patrimoniu au căzut sub lama buldozerelor. În acest fel, 6.000 de aşezări rurale aveau să dispară de pe harta României. O dată cu ele era distrusă şi identitatea ţăranului român.
La om nou, loc nou! În anul 1974, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a decis că românii trebuie să facă încă un pas înainte pentru a atinge un nou nivel de civilizaţie. Cum? Prin legea sistematizării. Practic, satele şi oraşele României urmau să fie demolate parţial sau total pentru a fi reconstruite după principiile comuniste de „dezvoltare socială multilaterală".
„Scopul sistematizării rurale a fost acela de a anula diferenţele sociale şi de a împinge, până la ultimele consecinţe, această idee, tipic comunistă, a uniformizării”, explică Ioan Stanomir, profesor de ştiinţe politice.
Planul de modernizare a fost însă un adevărat dezastru. În oraşe, clădirile de patrimoniu au fost distruse. La sate, oamenii au fost scoşi cu forţă din casele lor, mutaţi în blocuri construite după standardele comuniste şi obligaţi să muncească în uzine. Nu s-a respectat niciun principiu de urbanism.
„Era groaznic, că ne distrugea moştenirea culturală”, spune Andrei Pandele, fotograf şi arhitect.
„Comunitatea internaţională a fost oripilată tocmai de această înspăimântătoare capacitate a lui Nicolae Ceauşescu de a distruge ceea ce se află în jurul său”, îşi aminteşte Ioan Stanomir.
Bucureşti, anul 1980. Conducătorul mult iubit a venit cu o altă idee măreaţă. A decis să demoleze centrul istoric al Capitalei pentru a face loc noului centru civic, Casei Poporului şi bulevardului Victoria Socialismului. Cartiere întregi au fost rase de pe faţă pământului.
Fotograful Andrei Pandele a privit cu durere acest genocid arhitectural: „Vreo 60.000 de clădiri au fost dărâmate”.
„Sistematizarea urbană a însemnat desfigurarea oraşelor”, spune Ioan Stanomir.
„Bucureştiul e singură capitală din lume distrusă pe timp de pace”, adaugă Andrei Pandele.
Nadăș, localitatea cu 12 locuitori
Jumătate din cele 13.000 de sate din România ar fi trebuit să dispară. Celelalte urmau să fie demolate şi reconstruite în proporţie de aproape 60%. Localitatea Nadăș, din judeţul Timiş, numără odată peste 100 de case. Azi mai sunt doar 12. Numai 3 familii locuiesc permanent acolo.
Eugenia Trifu trăieşte în Nadăș de 16 ani. Familia soţului ei este însă singura care a rămas în localitate când acolo nu a mai existat şcoală, biserică, drumuri sau curent.
„Nu eram decât noi şi ciobanii, singurii locuitori ai satului. Nu aveam nimic, eram fiii ploii”, îşi aminteşte Eugenia Trifu.
Aşezarea, veche de 750 de ani, a fost distrusă complet odată cu sistematizarea. În anul 1992, satul a fost declarat, în mod oficial, depopulat.
„Habitatul rural a devenit una dintre ţintele predilecte ale lui Nicolae Ceauşescu”, precizează Ioan Stanomir.
Experienţa tragică a primarului din Otopeni
Silviu Constantin Gheorghe este primarul oraşului Otopeni. Şi familia lui a trecut prin experienţa tragică a sistematizării. În anul 1987, au fost mutaţi de la casă la bloc. Alături de gospodăria lor, alte 106 au fost demolate. Un an mai târziu, încă 252 de case au fost distruse. Oamenii urmau să fie mutaţi în cele 2.350 de apartamente pe care comuniştii le aveau în plan. Cine se împotrivea, era rapid convins să se răzgândească.
„Noi nu am vrut, nu am vrut să ne mutăm. Ei, văzând că noi nu ne mutăm, ne-au tăiat branşamentul de la energia electrică. Au fost şi ameninţări”, spune Silviu Constantin Gheorghe.
Tovarăşii nu s-au gândit nicio clipă că oamenii nu puteau fi mutaţi precum nişte obiecte. Urmarea? Ţăranii urbanizaţi cu forţă s-au trezit peste noapte la oraş, unde au continuat să trăiască la fel ca la ţară.
„Oamenii, peste noapte, pur şi simplu, s-au mutat din propriile gospodării în aceste apartamente luând cu ei toate lucrurile şi toate animalele de care erau legaţi sufleteşte. Şi închipuiţi-va aceste blocuri, neterminate, nefinisate, închipuiţi-va infrastructură neterminată, nefinalizată, iar printre aceste locuri o multitudine de grajduri şi o multitudine de animale care trăiau în aceste grajduri”, adaugă primarul din Otopeni.
Distrugerea satelor şi a oraşelor părea de neoprit. În anul 1985, comuniştii au anunţat că în 1990, 95% din populaţia Bucureştiului va locui în blocuri noi. În plus, 6000 de sate din cele 13.000 existente urmau să devină istorie. Până în anul 1989, cel puţin 29 de oraşe au fost distruse şi reconstruite în proporţie de 90%. Numai evenimentele din decembrie l-au oprit pe Ceauşescu şi au pus capăt acestui plan grotesc.
„Voia un decor de operetă. Era un ţăran primitiv”, afirmă Andrei Pandele.
„Dacă vrem să înţelegem ce înseamnă comunismul, înseamnă această capacitate a unui regim de a dicta că locuinţa în care trăieşti nu mai răspunde cerinţelor civilizaţiei şi eşti azvârlit în stradă că o măsea stricată”, spune Ioan Stanomir.
Grandomania lui Ceauşescu nu a avut limite. Sistematizarea a fost doar un pas din măreţul plan al fabricării omului nou. Regimul comunist a vrut că toţi oamenii să fie la fel, să gândească la fel şi să trăiască la fel. Trebuia să fim toţi că unul! După 45 de ani de comunism, am devenit, în sfârşit, liberi. Dar şi uşor confuzi: oare cine suntem cu adevărat?
Tu ce ai făcut la Revoluție?
Îți aduci aminte unde erai în decembrie '89? Unde iți erau părinții și prietenii, ce făceai, la ce te-ai gândit urmărind evenimentele de atunci sau participând la ele? Ajută-ne să recreăm povestea acelor zile, povestea unei generații.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
