Ce este în neregulă cu decizia Curții Constituționale privind abuzul în serviciu? Faptul că o aplaudă Elena Udrea, Călin Popescu Tăriceanu, Victor Ponta, dar și numeroși experți anticorupție și jurnaliști care și-au pus pielea la bătaie, ani de zile, militând pentru o justiție incisivă, care să nu se mai încovoaie în fața politicienilor și a mogulilor.
Fiecare are motivele sale. Primii sunt fericiți că au o șansă să scape de condamnări, ceilalți fie sunt prieteni cu Daniel Morar, fie sunt supărați pe Laura Codruța Kovesi, sau pe SRI. În final, motivele personale sunt irelevante. Cu toții celebrează, de fapt, o schimbare de paradigmă în lupta anti-corupție din România.
Schimbare care ar fi trebuit să vină, era inevitabil, dar nu atât de devreme. Nu înainte ca actuala elită politică să fie obligată să părăsească arena pentru a face loc unor oameni care să fie în stare să livreze ceea ce ei nu au fost în stare 26 de ani: un stat care să creeze condițiile necesare pentru ca marea majoritate a cetățenilor (nu doar o minoritate) să poată avea șanse reale la o viață decentă.
Experților anti-corupție și jurnaliștilor care au spus ieri că decizia CCR nu va face scăpat nici un infractor le-a răspuns, tot ieri, cu viteza luminii, Victor Ponta.
El explică foarte clar, pe înțelesul tuturor, de ce este de acord cu soluția găsită de Daniel Morar și acceptată, în unanimitate, de către ceilalți judecători ai Curții. Și o face luând ca studiu de caz cel mai revoltător act al guvernării sale – organizarea votului în diasporă la prezidențialele din 2014. Atunci, i-a oripilat inclusiv pe jurnaliștii și experții anticorupție care acum sărbătoresc victoria lui Daniel Morar în fața Laurei Codruța Kovesi și par să ignore cine va câștiga cu adevărat din criza de orgoliu (dacă o fi doar asta!) a fostului șef al DNA.
Victor Ponta, pe Facebook: ”Deci dacă ai încălcat cu buna știință o lege care spune ce trebuie să faci și să nu faci - ești pasibil de răspundere penală (dar trebuie arătată prevederea legală)! Dacă nu ai încălcat nicio lege, oportunitatea unei decizii administrative sau politice nu poate fi apreciată de un procuror! Punct.
Caz tipic - dosarul lui Titus Corlățean! Nu scrie în nicio lege câte secții de vot trebuie să fie în străinătate, putea legal să facă oricâte considera oportun (și a făcut un număr identic ca în 2009, când nu a fost nicio problemă)! În final s-a dovedit că decizia a fost defectuoasă că au fost cozi în anumite secții (ceea ce mi-a produs mie un prejudiciu pentru că am pierdut alegerile din această cauză). Corlățean a răspuns politic prin demisie, dar nici nu a încălcat o lege, nici nu a avut vreo intenție criminală (că mi-a făcut mie rău deși evident că nu voia asta)! Clar și simplu!”
Victor Ponta a pus și de această dată punctul pe i. Decizia CCR de ieri va îngropa numeroase dosare, acolo unde procurorii au constatat doar ”îndeplinirea în mod defectuos,” după cum era definit până ieri abuzul în serviciu, dar nu și încălcarea unui text de lege.
După cum spune fostul premier, dacă ”nu scrie în nicio lege câte secții de vot trebuie să fie în străinătate, putea legal să facă oricâte considera oportun”. Așadar, chiar dacă o țară întreagă știe că decizia lui Corlățean nu a fost doar ”defectuoasă”, ci de-a dreptul premeditată, pentru a oferi un avantaj electoral șefului său, procurorii vor trebui să abandoneze cazul pentru că, repet, ne-o spune chiar Victor Ponta, ”nu scrie în nicio lege câte secții de vot trebuie să fie în străinătate.”
Asta este justiție? A făcut dreptate decizia Curții Constituționale? Nu! Să arunci la coș un instrument legal care să-ți permită să sancționezi un abuz de proporții gigantice, cum a fost încercarea de fraudare a alegerilor prezidențiale, nu poate fi considerat un act de justiție.
Gravitatea consecințelor vine din faptul că nu doar în cazul votului în diasporă au fost făcute abuzuri fără încălcarea unui text de lege. Sunt enorm de multe situații în care abuzurile în serviciu, cu consecințe foarte serioase, vizează decizii care nu sunt reglementate în mod specific de o lege. Sunt enorm de multe acte administrative pe care foarte mulți funcționari își pun semnătura și care pot genera pierderi pentru stat și câștiguri pentru corupători.
Evident, ar fi mai bine ca DNA să poată proba de fiecare dată și fapta de corupție. Darea și luarea de mită. Dar este imposbil să reușească în toate cazurile. Ar mai trebui de cinci ori mai mulți procurori decât există în prezent pentru a se apropia de o asemenea performanță.
De aceea a și fost pusă în Codul Penal o formulare mai vagă — ”nu îndeplineşte un act sau îndeplinește în mod defectuos.” Pentru că nu există corespondent exact, într-o lege, pentru fiecare act ce poate fi deturnat sau distorsionat printr-un abuz. Și da, sigur că există un risc de a folosi abuziv acest text de lege de către procurori, dar autorii codului penal (printre care se numără și Alina Bica!) au considerat a fi un risc acceptabil câtă vreme nu procurorul condamnă.
Deasupra lui mai există cel puțin patru filtre care pot sancționa folosirea abuzivă a abuzului în serviciu. Cele două instanțe care vor judeca speța: cea de fond și cea de apel. Plus cele două camere preliminare aferente fiecăreia. Iar cifrele prezentate de șefa DNA referitoare la numărul de condamnări în dosarele de abuz în serviciu sunt edificatoare.
Am fi văzut că e o problemă dacă ar exista un procent cât de cât semnificativ de achitări. Nu este cazul. S-au pronunțat deja sute de condamnări în astfel de dosare. Iar CCR știe foarte bine aceste lucruri. Pentru că i s-a cerut de zeci de ori, în ultimii zece ani, să dezincrimineze abuzul în serviciu și a refuzat.
Repet, zece ani, Curtea Constituțională a refuzat sistematic să se atingă și cu o virgulă de definția abuzului în serviciu. Inclusiv în perioada în care Daniel Morar era șeful DNA și superviza dosare pe această definiție a abuzului în serviciu. Dar a făcut-o ieri.
Degeaba invocă unii faptul că nu a fost dezincriminat articolul 13 (2) din Legea nr.78/2000. Acest articol este direct legat de articolul 297 din Codul penal, care a fost declarat parțial neconstituțional. Nimeni nu poate garanta acum că anumiți avocați nu vor reuși să convingă anumiți judecători că decizia CCR echivalează, de fapt, cu o dezincriminare a abuzului.
Mai mulți avocați susțin că hotărârea de ieri le deschide calea pentru a invoca articolul 3 din Legea 187/2012, care reglementează punerea în aplicare a Noului Cod penal. Este un articol cheie care specifică o anumită circumstanță ce permite dezincriminarea unui text de lege.
Toți, însă, sunt de acord că foarte importantă va fi motivarea deciziei CCR. Și că de modul în care Daniel Morar va formula această motivare va depinde inclusiv posibilitatea dezincriminării abuzului în serviciu. Avem certitudinea că Daniel Morar nu va deschide larg această portiță de scăpare pentru cei acuzați de abuz în serviciu? Judecând după acțiunile sale de când a devenit judecător al Curții Constituționale, răspunsul este nu.
Iar aici ajungem la esența problemei. Câtă vreme doar Daniel Morar a fost inițiatorul unor schimbări legislative menite să reducă din avântul DNA și SRI, lucrurile erau destul de simple. Două tabere, cu susțineri, în special, în cele două importante servicii de informații, se războiau cu tot ce le pica în mână. Ieri, decizia CCR a fost luată în unanimitate. Cu alte cuvinte, tuturor le convine soluția. Singura lor grijă a fost doar să împacheteze cât mai gingaș noua lovitură dură dată DNA.
De ce s-a ajuns aici? Chiar și cei mai curajoși și determinați oameni din stat, din serviciile de informații, au obosit să ducă un război pe multiple fronturi, practic împotriva cvasi-totalității colegilor din celelalte instituții. O astfel de ofensivă, de tipul ”singuri contra tuturor” nu poate dura la nesfârșit.
Era o chestiune de timp până ce vor împinge într-un colț, fără ieșire, suficienți oameni ca să se formeze o masă critică împotriva lor. La asta s-au adăugat propriile erori, cele personale, de tact și de tactică, sau ale instituțiilor pe care le conduc.
De aceea jubilează Udrea, Tăriceanu, Ponta și toți ceilalți penali ai țării. Pentru că, pe lângă portița de scăpare din dosarele lor, prin decizia CCR de ieri au primit și semnalul că tendința luptei anti-corupție s-a schimbat. De unde până nu demult a fost foarte dinamică, constant ascendentă, acum a început să frâneze.
Sunt bucuroși și că hotărârea de ieri a confirmat primul și cel mai important semnal că în curând mulți ar putea scăpa de ”tirania procurorilor și a SRI.” Și anume decizia CCR privind interceptările, de acum trei luni, care a scos SRI din marea majoritate a operațiunilor anticorupție. Autor: tot Daniel Morar.
Întocmai cum ieri au fost confirmate temerile celor care preconizau că va urma un soi de dezincriminare a abuzului în serviciu, așa au fost confirmate și temerile celor care acum trei luni spuneau că decizia CCR privind interceptările va reduce drastic capacitatea DNA de a mai face dosare.
Sper că jurnaliștii care susțin contrariul nu cunosc cifrele exacte ale dezastrului. Urmările deciziei anterioare a lui Daniel Morar au fost catastrofale pentru DNA și implicit pentru capacitatea acestei instituții de a limita jefuirea banului public. Dacă nu cunosc cifrele o să le afle anul viitor, la bilanțurile parchetelor.
Mai grav este că ofensiva împotriva procurorilor va continua. Politicienii sunt cu goarna, Daniel Morar cu sabia. Iar ceilalți, mai nou, vor asista impasibili. Astăzi, cel mai probabil, CCR va mai adopta o decizie care limitează atribuțiile procurorilor. În ceea ce privește controlul judiciar, de data aceasta.
Și nu se vor opri aici. În scurt timp, va fi repusă pe tapet o inițiativă mai veche la care au visat mulți politicieni corupți și instrumentele lor din justiție: procurorii să nu mai intre în categoria magistraților. Ceea ce nu a reușit USL la apogeul forței lor, în 2012, s-ar putea să se întâmple în 2016.
Dacă vi se pare că s-a ridicat prea mult mâl în războiul unor politicieni cu DNA și nu mai puteți vedea foarte clar cine are dreptate și cine nu, cine are de câștigat și cine de pierdut, recitiți acest pasaj din analiza făcută de STRATFOR, anul trecut, după inculparea lui Victor Ponta:
”Anumiţi membri ai elitei de la Bucureşti aveau legături acoperite cu Kremlinul, încă din perioada dictaturii comuniste. În vreme ce cultura politică dominantă a supravieţuit, alături de practici care au fost tolerate mai mulţi ani, combaterea eficientă a corupţiei nu a început până în 2013 când Kovesi a preluat conducerea DNA.
Cu sprijinul serviciilor de informaţii, agenţia condusă de Kovesi a început să pună sub acuzare politicieni din toate partidele şi de la toate nivelurile guvernării. Însă este vorba de o sarcină formidabilă. Chiar şi acum, în ciuda eforturilor lui Kovesi, rămâne un semnificativ bastion al corupţiei, cercuri politice şi de afaceri care vor continua să destabilizeze România.”
Puteți urmări Opinii și Analize care explică actualitatea pe Facebook
