Lista rușinii de la ANAF are o soră și mai aspră în China. Într-una din gările Shanghai-ului, între două ecrane cu plecările trenurilor, stă un altul cu datele personale ale restanțierilor la bănci. 20 de persoane inclusiv directori de companie au afișate numele complete, adresa, codul numeric personal, suma datorată și, câteodată, poza.
Numai în această gară sunt patru astfel de ecrane și datele fiecărui datornic sunt aratate, iar și iar, odată la 10 minute în fața a mii de oameni.
„Expunerea informațiilor personale, precum numele complet și pozele, încalcă intimitatea persoanei. Încă sper ca tribunalele să folosească metode mai bune care să înlocuiasca aceste dezvăluiri”, a spus Li Yong, pasager.
Metodele clasice, executarile silite și popririle pe conturi, își arată limitările într-o țară în care datoriile au ajuns la un nivel prea mare pentru a putea fi gestionate. Chinezii au de dat înapoi 300 de miliarde de dolari, aproape de două ori mai mult decât PIB-ul României, și acestea sunt doar cifrele oficiale.
Justiția se plânge că e depășită de volumul mare de dosare de neplată și că, dat fiind blocajul din sistem, numărul celor care nu-și plătesc datoriile deși au bani a explodat. Așa se face că autoritățile au făcut legi care să-i facă pe datornici ținta oprobiului public nu doar în gară, ci și la TV, la radio și în ziar.
„Datornicul este cel care a încălcat primul procedurile legale și abia apoi tribunalul îi face publice poza și informațiile. Asta înseamnă (n.r., în legislația chineză) că tribunalul nu realizează o încălcare a spațiului privat”, a declarat Nick Tang, directorul firmei de avocatură DHH.
Campania rușinii însă nu dă roade. Cu o lună înaintea Shanghai-ului, tribunalul din alt oraș a folosit aceeași tactică și niciun datornic nu s-a dus să-și plătească restanțele.
Unii și-au schimbat numărul de telefon și adresa și pur și simplu au dispărut. Acum, autoritățile cer oamenilor să ofere informații despre cei din listele rușinii.