Lacul care există doar pe hartă

O roată în derivă, desprinsă de la un tir, a făcut slalom printre mașini, în Iași

Ninsori și ploi, în mai multe zone. Prognoza meteo pentru ultimele zile din luna noiembrie

Numărul profesorilor pensionari la catedră, în creștere în ultimii ani

Lasconi: „Voi discuta cu toate partidele, dar guvernare se poate face doar cu centru-dreapta”

Emil Boc consideră că schimbările în PNL sunt „făcute la timpul lor”

Incertitudine pe bursă după ce Călin Georgescu a câștigat primul tur

Despăgubiri de 350.000 euro și închisoare cu suspendare în cazul tragediei din Bihor: doi tineri au murit, fetița lor scăpând cu viață

Discursul Elenei Lasconi, după ce a intrat în turul II al alegerilor prezidențiale

Ilie Bolojan anunță că PNL o susține „fără nicio negociere” pe Elena Lasconi, în turul II

Proiectul pentru lacul de acumulare Ceauru a apărut în 1965. Ar fi trebuit ca apa din el să ajute la răcirea turnurilor termocentralei Rovinari. 3 miliarde de lei au fost alocate la acea vreme, au fost făcute raportări că lucrările au fost finalizate, dar în realitate banii se cheltuiseră pe altceva. Lacul a fost trecut însă pe hărţi.

Dacă lacul ar exista şi în realitate ar fi al şaselea ca suprafaţă din ţară, după lacul Bicaz.

Trei sate au fost atunci strămutate, adică peste 2000 de familii. Oameni care acum se întreabă de ce au fost obligaţi să-şi ia vieţile de la capăt.

Deşi cunosc situaţia, autorităţile locale nu au făcut niciun demers pentru ca lacul să fie scos de pe hărţi. Explicaţia este simplă.

Cătălin Stolojanu, viceprimar Băleşti: „Nu am făcut demersuri pentru că nimeni nu ne-a cerut acest lucru”.

Nici cei de la Servicul de Gospodărire a Apelor nu au cerut modificarea hărţilor, chiar dacă, în evidenţele lor, terenul apare ca o acumulare de apă nepermanentă.

Doina Isar, director tehnic SEGA Gorj: „Asta înseamnă că o dată la o mie de ani se va atinge acest debit de 150 de milioane, iar cel de 100 de milioane odată la 100 de ani. (Adică atunci ar deveni lac?) În adevăratul sens al cuvântului? Ar deveni un lac pentru o scurtă perioadă”.

Constructorul şantierului şi întreaga conducere de la acea vreme, a fost arestată, iar directorul condamnat la moarte, pe motiv că ar fi furat din banii construcţiei. În cele din urmă, această pedeapsă a fost transformată de Nicolae Ceauşsescu în 20 de ani de muncă voluntară la Canalul Dunăre Marea Neagră.