Psihologi: Tragedia din Colectiv, o traumă națională cu consecințe pe termen lung

Prognoza meteo de Revelion

Un an de la tragedia de la Ferma Dacilor

Răsturnare de situație: șoferul din Argeș care a intrat cu mașina în pietoni e acuzat de tentativă de omor. Ce au descoperit polițiștii

O familie întreagă a pierit pe „Drumul morții”, la Suceava: a intrat cu mașina într-o cisternă și a luat foc. Imaginile tragediei

Zeci de copii la spital, după ce s-au jucat cu petarde și artificii. Medicii trag un semnal de alarmă: „Rămân cu sechele pe viață”

Vasile Bănescu: „Patriarhul Daniel nu are nicio simpatie pentru extremism. Detestă populismul”. Ce spune despre preoții „propagandiști”

Imagini filmate în avionul Azerbaijan Airlines, chiar înainte de prăbușire

Cauza prăbușirii avionului Azerbaijan Airlines: aeronava, lovită de antiaeriana cecenilor

Marcel Ciolacu a publicat pe TikTok poze ilizibile despre care susține că sunt facturile zborurilor Nordis

„Greul abia acum începe. Am trecut de starea de şoc, dar urmează al doilea val şi al treilea val şi al patrulea val”, spune Claudia Popescu Tănase, coordonator echipe de permanenţă, supervizor în cadrul Colegiului Psihologilor.

„Mă gândeam doar că nu poate să-mi fie ăsta sfârşitul”, povestește Andra Marin, rănită în incendiu.

„Am stat 30 de minute sub șapte inşi. Mult fum, oameni arşi...”, își a amintește Mihnea Ionescu, rănit în incendiu.

Sunt amintiri care vor rămâne întipărite multă vreme în mintea celor care au fost în clubul Colectiv în seara tragediei. Atât ei, cât şi părinţii victimelor, sunt primii care simt efectele traumei colective.

„Toată lumea este absolut dărâmată. Nu vă puteţi închipui prin ce chinuri trecem toţi şi cât de revoltaţi suntem, nici nu ştim cât să ne revoltăm. Mai mult ne rugăm”, spune Carmen Stancu, mama unui elev rănit în incendiu.

Traume au şi cei care au intrat în contact cu victimele în acea noapte sau în zilele care au urmat: medici, asistente, poliţişti, pompieri sau jurnalişti.

„Totul carbonizat, totul învăluit în fum, totul negru, plin de cenuşă”, descrie Adrian Dinu, comandantul Detaşamentului special pentru salvatori.

„La un moment dat reanimam şi plângeam, dar trebuia să merg mai departe”, spune Veronica Gava, asistentă la Maternitatea Bucur.

„Îmi spunea o asistentă: doamnă sunt asistentă de 25 de ani, am crezut că sunt pregătită pentru orice şi oricând. Dar se pare că nu. Şi mă duc acasă şi plâng”, povestește Claudia Popescu Tănase, supervizor în cadrul Colegiului Psihologilor.

De fapt, această nenorocire afectează toată România.

„Depinde mult de tipul de interacţiune directă cu această tragedie, dar cu siguranţă efectele majore pe care le putem vedea cu toţii durează câteva luni de zile, după care încep să se modifice şi în cea mai bună situaţie să se diminueze”, explică Diana Vasile, preşedintele Institutului pentru Studiul şi Tratamentul Traumei.