La ordinul mareşalului Ion Antonescu, peste 25.000 de romi români de etnie romă au fost deportaţi în Transnistria. Totul, sub pretextul repopulării acestei regiuni. În realitate, oamenii, cărora soldaţii le-au luat mai întâi tot - case, cai, căruţe, argint şi aur -, au ajuns în lagăre, unde erau schingiuiţi. Urmaşii celor care au trecut prin chinuri de neimaginat şi supravieţuitorii lagărelor din Transnistria vor ca nemţii să plătească pentru suferinţa lor.
„Ne-o luat banii, ne-o luat tot. Un rând de haine, un rând de haine ne-o lăsat, numa'. (Mâncam) lubeniță, iarbă, ce da Dumnezeu. Să ai ceva în stomac”, povestește un supraviețuitor.
Dintre deportaţi, nici măcar jumătate nu s-au întors acasă.
Germania a acordat, la începutul anilor 2000, o răsplată de 7.000 de euro pentru fiecare supraviețuitor, cu titlul de recompensă pentru munca depusă în lagăre. În plus, statul german a acceptat să le plătească și o pensie viageră de 200 de euro. Asociațiile de romi spun însă că ar trebui achitate compensaţii şi urmaşilor victimelor Holocaustului.
„Cred că oamenii sunt neîndreptățiți. S-a așteptat 70 de ani să aprobe această lege. Să nu mai vorbim de cei care au avut 20, 30 de ani când au fost deportați. Măcar o indemnizație de 20.000 de euro pentru fiecare și plus o pensie de urmaș de 200 de euro pentru cei care sunt aici”, spune Dorin Cioabă, președintele Uniunii Internaţionale a Romilor.
La sediul organizației există 6.000 de dosare pline de dovezi din timpul Holocaustului.
Dorin Cioabă anunţă că va înmâna dosarele, săptămâna viitoare, unei case de avocatură din Berlin, care va deschide un nou proces împotriva statului german.