Ion Scripcariu are aproape vârsta pensionării, dar nu mai lucrează din 1989. Supravieţuieşte de 25 de ani din baniii statului. A fost muncitor la o secţie de turnătorie şi spune că nu şi-a mai găsit serviciu.
„Şomaj am avut cam doi ani de zile, după şomaj am intrat in social până acum”, a spus Ion Scripcariu, beneficiar de ajutor social. Nici partenera lui de viaţă nu munceşte.
„Nu am lucrat niciodată. Nu am lucrat, am avut ajutor social”, a spus Adriana Neculai, beneficiara de ajutor social.
Cei doi primesc un ajutor social de 315 lei pe lună. Datele Institutului de Statistică arată că, în peste trei milioane de familii, aproape jumătate din numărul total nu există niciun salariat. Asta înseamnă că aceste familii sunt asistate social, adică primesc lunar un venit minim garantat, alocaţia pentru susţinerea familiei, indemnizaţie de însoţitor sau de creştere a copilului.
„Numărul mare de asistaţi arată o economie insuficient dezvoltată”, a spus Mircea Coşea, profesor de economie.
În prezent, din taxele şi impozitele plătite de puţin peste trei milioane de angajaţi din mediul privat sunt susţinuţi 5.300.000 de pensionari, peste opt milioane de asistaţi social şi 1.600.000 de bugetari şi salariaţi ai companiilor de stat. Statistica arată că la fiecare şapte case există, în medie, câte un bugetar. Dezechilibrul ar putea fi rezolvat simplu, dacă România ar atrage investiţii prin care să se creeze locuri de muncă bine plătite, spun specialiştii.
„Dacă nu reuşim să producem, să aducem bani în ţară, nu vom reuşi să creăm nişte locuri de muncă care să fie capabile să susţină acel segment de pensionari, de asistaţi social”, a adăugat sociologul Darie Cristea.
România alocă pentru protecţia socială 16,3% din Produsul Intern Brut, mai puţin decât Bulgaria şi Ungaria. Sociologii spun că statul nu are o strategie şi că ajutoarele pentu sărmani întreţin de fapt sărăcia, în loc să îi facă pe oameni să îşi găsească un serviciu care să le ofere mai mulţi bani decât le dă Guvernul.