Plăcinta întinsă, reinventată la Arad

Cum va fi vremea în noaptea de Înviere și unde va ploua: „Ne apropiem de pragul unei zile de vară”

Directorul DSVSA Tulcea, prins luând șpagă și când arunca în WC parte din bani. Procurorii au spart toaleta ca să recupereze banii

Un locotent-colonel în rezervă, implicat în dosarul violențelor de la BEC din martie

Medici rezidenți lăsați fără sporuri în plină criză de personal: peste 200 vor să dea în judecată Spitalul Marie Curie

De ce ne simțim epuizați de sărbători și cum putem scăpa de oboseală. Sfaturile unui specialist în neuroștiințe

Exercițiu militar în Drumul Taberei: Armata Română s-a antrenat pentru lupta urbană, după modelul din Ucraina

Fără o reformă fiscală, economia României riscă să ajungă în categoria „junk”. Dăianu: „Reducerea cheltuielilor nu e de ajuns”

Recalcularea pensiilor se apropie de final, cu o întârziere de 8 luni. Statul va plăti retroactiv sumele în plus, începând din luna mai

Inaugurare cu întârziere marca CFR Călători. Cum arată primul tren modernizat cu bani din PNRR

Prăjitura este pariul economic făcut de o întreprinzătoare din Arad care a răzbit prin criza care închidea afacerile acum patru ani. Plăcinta cu gustul inconfundabil al aluatului frământat acasă de mama sau bunica se pregăteşte să cucerească şi alte pieţe decât cele româneşti.

Până în 1989 Gheorghina Iacsity a lucrat ca economistă la un IAS din apropierea Aradului. După 1990 a experimentat diverse mici afaceri, însă reţeta câştigătoare s-a dovedit a fi plăcinta întinsă.

Este o plăcintă rulată, cu foaia subţiată manual până la transparenţă, şi care poate fi umplută cu fructe, dovleac, brânză sau mac. „Am avut de toate, v-am spus, am avut restaurant am avut bar, am avut ABC, am avut discotecă şi... pe rând, pe rând toate le-am închis şi ne-am axat numai pe plăcinte”, a spus Gheorghina Iacsity.

În toată zona Banatului, desertul cu origini sârbeşti este apreciat de cumpărători pentru că le este familiar, însă au parte de el acasă destul de rar. Necesită multă muncă şi răbdare. Pentru câteva tăvi de plăcinte, întinsul foilor poate dura patru-cinci ore. Lucru pe care nu îl mai fac uneori pentru vreo sărbătoare doar gospodinele trecute de 50 de ani.

„Cei care ştiu au îmbătrânit şi nu mai pot, şi atuncea tinerii le cumpără de la piaţă şi spun mai bine le cumpără de la mine decât să îşi chinuie mamele să mai facă”, a spus Gheorghina Iacsity.

Paradoxal, deşi la târguri clienţii stau la coadă câte o oră ca să prindă o bucată din „Plăcinta întinsă de Turnu”, vânzarea în sistem comercial clasic încă nu e pusă la punct.

Iar patroana micii afaceri nu are resurse ca să pună la punct şi o reţea de distribuţie şi desfacere. Aşa că deocamdată ia pulsul pieţei şi al preferinţelor în diverse colţuri ale ţării. „De exemplu în Bucureşti se vinde dovleacul şi nuca mult mai mult în comparaţie să spunem cu brânza, la Sibiu şi Braşov se vinde brânza sărată foarte bine. În Oradea se vinde varza murată”, a explicat Gheorghina Iacsity.

Lansată în 2010, în plină criză economică, „Plăcinta întinsă de Turnu” este atestată ca produs tradiţional românesc. Firma care o produce are aproximativ 20 de angajaţi, şi în afară de produsul proaspăt a pus la punct şi o formulă de produs congelat.

Acum tatonează posibilitatea de a vinde peste graniţă, aşa cum au făcut şi alţi mici producători a căror muncă nu şi-a găsit în România răsplata cuvenită.