Din|interior. Cum arată „România odihnită”, țara cu 7 milioane de asistați social
În România există sate unde oamenii nu au serviciu, deşi li se oferă locuri de muncă. Şi tineri care primesc ajutor de şomaj, imediat ce termină şcoala. Toate fac parte dintr-un tablou îngrijorător: 4 milioane de români sunt inactivi pe piaţa muncii, iar 7 milioane beneficiază de o formă de ajutor social, mulţi fără să merite. Mai mult, 16% dintre tinerii până în 24 de ani nu lucrează, nu studiază şi nici nu se califică în vreo meserie. Reporterii emisiunii "Din interior" au făcut o radiografie a fenomenului inactivităţii pe piaţa muncii.
Un primar, stând de vorbă cu un functionar din Primărie:
- Dana, tu cum îţi explici că tineretul ăsta de care te ocupi tu nu vrea să muncească?
- Ce să mai zic că... s-au învăţat numai cu bani mulţi, nu vor să lucreze pe bani puţini.
„Chestia asta se întâmplă pentru că se poate, pentru că sistemul permite o asemenea atitudine”, spune Adrian Izvoranu, reprezentantul unei confederaţii patronale.
„(...) sunt aproximativ 5 milioane de cetăţeni în asemenea tip de situaţie. 5 milioane de cetăţeni care, practic, ar trebui sau ar putea (...) să fie reintegraţi. De ce să lucrez, când pot să mă duc să lucrez la negru, (...) asistenţa socială o iau în paralel, ca un ajutor din partea comunităţii mai mari sau mai mici”, arată Bogdan Hossu, lider de sindicat.
Cum arată România inactivă?
Comuna Bărbăteşti, judeţul Vâlcea. În urmă cu şapte luni, Primăria a anunţat că în localitate urma să se deschidă o fabrică de confecţii. Ar fi adus 300 de locuri de muncă. Deşi comuna se află într-o zonă defavorizată şi oamenii nu au unde să se angajeze, investitorii au reuşit să găsească doar 28 de muncitori. Fabrica oferă salariul minim pe economie, transport şi bonuri de masă. Pentru cei care nu au mai lucrat în confecţii, s-au organizat şi cursuri de calificare. Primarul spune că nu se aştepta la un eşec de asemenea proporţii.
„M-am bucurat extraordinar de mult, am zis că "Băi, creşte nivelul de trai!", totul se schimbă. Am pus afişe, am stat de vorbă cu ei, în prima fază erau mulţumiţi, ce să mai! Mă gândeam că pe cei 300 de muncitori vom fi obligaţi să-i alegem undeva din 1000-1500 de doritori. De unde? A fost păcăleală! La interviu au venit peste 140 de oameni în primele zile, am trăit cu impresia că îi vom găsi în câteva luni de zile pe cei 300. Nu, n-am găsit, nu le place”, spune Constantin Banacu, primarul comunei Bărbăteşti.
Primarul a făcut un calcul: din cei peste 3.300 de locuitori, 1300 sunt pensionari, 137 sunt angajaţi în ţară, 450 sunt la muncă în străinătate. 56 de locuitori stau pe ajutor social, iar 51 beneficiază de indemnizaţia de şomaj. Restul stau acasă sau lucrează la negru.
„Peste 500 care sunt disponibili, da, care ar putea. (...) Şi care stau acasă. Domle, nu se vrea să se mai muncească! Deci, nu se vrea. Nu înţeleg din ce s-au învăţat din ce să trăiască, din puţin, din ce trăiesc. Bun, se pune problema, poate, zic, unii din agricultură. Dom'le, agricultură nu! Comuna Bărbăteşti e zonă defavorizată, ca de altfel încă şase-şapte comune din zonă, asta înseamnă că terenul nu e bun de agricultură. Şi nu le place nici asta. Pentru că în vremea comunistă erau 1500-1600 de vaci din comună, (... ) acuma sunt 100 şi ceva de astea, erau 4000-5000 de oi, mai sunt 5-600. (....) Dezamăgit total, vă spun sincer. Ca şi cum le-aş fi pus un tort pe masă şi nu că nu le place sau nu, nu vor să-l mănânce şi pe ăla! Nu se poate, nu se poate!”
În ciuda numărului mic de angajaţi, fabrica din Bărbăteşti are activitate. Ocupă o fostă grădiniţă, închisă din cauza natalităţii reduse. Produce haine pentru firme cunoscute din Marea Britanie. Reprezentanţii companiei spun ca le este greu să găsească oameni buni de muncă în zonă.
Alexa Copiuc, șef linie producție, poveștește: „Ca şi explicaţie ni s-a spus că nu vor să-şi complice viaţa. (...) Asta e explicaţia care mi s-a dat, că nu vor să-şi complice viaţa cu un loc de muncă. Probabil că au şi alte activităţi, fiind la ţară, au şi animale, au grădini, probabil au şi copii. Şi să ai un loc de muncă înseamnă opt ore standard”.
Maria Popa, administratorul societăţii, are altă părere: „Sincer? De lene! Deci lenea este o mare problemă în România. (...) Am ajuns la concluzia că oamenilor în ziua de astăzi nu le place să muncească.(...) în urma cursurilor de confecţioneri, mulţi după ce şi-au luat banii, n-au mai venit la muncă. Deci, nici aşa, nici aşa, nu mai ştim ce să facem!”
Femeile care s-au angajat nu-şi explică de ce nu a fost bătaie pe locurile disponibile. Unele dintre ele vin inclusiv din sate aflate la peste 30 de kilometri distanţă ca să lucreze aici.
Mariana Bâdea: „Am lucrat în comerţ şapte ani, n-am avut duminică, n-am avut sâmbătă liberă, n-am avut Crăciun, n-am avut Paşti libere, deci chiar nu... Deci pot să spun că mulţumesc că ne-au oferit o pâine caldă, cu o muncă curată şi la program de opt ore”.
Andreea Iliescu: „Nu s-au înscris că nu au vrut. E greu să muncească. (...) Adică preferă să stea acasă decât să vină la muncă”
Cati Niculescu, croitoreasă: „(...) Sincer să vă spun, nu-i atrage, nu le place, nu le place chestia asta, e de migală. Şi femeile fac orice altceva decât asta. Vin şi pe urmă se retrag”.
O parte dintre fostele angajate ale fabricii au însă o altă explicaţie. Spun că au demisionat pentru că nu făceau faţă la program. Mai mult, spun că li se cereau ore suplimentare, neplătite. Multe au preferat să stea acasă.
Lucreţia Dumitraşcu: „(...) Programul nu se respecta, asta a fost condiţia de ce mi-am băgat demisia.(...) pentru că nu se spunea "Dom'le, lucrăm peste program". Se lucra peste program, chiar 5-7 ore se lucra peste program. Acum nu lucrez nicăieri, sunt în căutare, ce să facem, asta e..”
Elena Cârjan: „Au fost şi orele de muncă suplimentare, zilele de muncă suplimentare, nu s-a respectat programul. Este şi stres, în confecţii aşa este, ritmul, trebuie să păstrezi un ritm. Într-adevăr sunt ţipete, sunt reproşuri(...)”.
În Bărbăteşti nu se găsesc alte locuri de muncă. Întâlnești însă tineri care au intrat direct în şomaj după terminarea liceului. Spun că nu au unde să lucreze. Părinţii lor mai pleacă la muncă în agricultură peste hotare. Strâng bani cât să ţină toată familia.
- Aia mică e într-a XII-a şi aia mare a terminat, e în şomaj acuma, povestește Mihaela Stoica, localnică din Bărbăteşti.
- Direct în şomaj după şcoală.
- Da, da.(...)
- Dar a încercat la fabrica asta, să se angajeze?
- Nu se duce, nu se duce că nu-i place. Deci ce nu-i place, nu vrea, nu se duce. (...) Tineretul în ziua de astăzi e mai... na!”
Marian Vitejescu a terminat un liceu tehnologic. După Bacalaureat şi-a depus direct dosarul pentru ajutorul de şomaj. Spune că nu avea altă şansă: în Vâlcea nu se găsesc locuri de muncă pentru calificarea lui.
- Momentan am şomaj, sunt în şomaj. Şi după aceea încerc să-mi caut de muncă.
- La 18 ani, ai şomaj...
- Da, da, da!
- Şi-ţi convine situaţia asta?
- Nu-mi convine, că e suma mică. Nu ne putem descurca dintr-un şomaj. Mi-am căutat, dar nu mi-am găsit ceva care să-mi convină. De exemplu, aici la Vâlcea e de muncă, dar salariul îl dai pe navetă. Plus că-ţi mai trebuie şi un milion să mănânci aşa la Vâlcea. Şi nu-ţi ajung efectiv. Rămâi practic cu banii din şomaj. Cu ei rămâi în buzunar.
- Ai auzit de fabrica asta de aici?
- Da, da, da.
- Sunt şi câţiva bărbaţi. Te-ai angaja acolo?
- Nu ştiu cum să vă spun, de nevoie, m-aş angaja (...) Eu îs mai mult cu mecanica, cu astea...
Primarul spune că este dezamăgit de tinerii din comună. Mai ales că, în comunism, părinţii lor au muncit din greu ca să ridice case şi să-şi facă gospodării frumoase.
„Făceau naveta, erau, săracii, nu ştiau ce să facă. Ei, acuma, ăştia, copiii ăştia se mulţumesc cu ce-au făcut părinţii. (...) oamenii de ştiinţă să-şi dea mâna şi să descopere cât mai repede un tratament împotriva lenei. Lenei şi prostiei, că dacă... atunci se va schimba...”, spune primarul.
Comuna Dângeni, județul Botoșani. Situaţia din Bărbăteşti nu este una singulară. În toamna anului trecut, primarul localităţii Dângeni, din judeţul Botoşani, îşi exprima nemulţumirea faţă de eşecul unei campanii de recrutare în rândul cetăţenilor. A postat un mesaj dur pe pagina sa de Facebook, care nu i-a adus decât reproşuri.
„(...)Dragi cetăţeni, și mă adresez în mod special persoanelor mai tinere, vă rog să înțelegeți că trebuie să învățăm să avem fiecare o meserie și să lucrăm undeva, nu se mai poate trăi pe spatele părinților sau din ajutoare sociale"...
- Ce răspuns aţi primit la acest mesaj?
- Da, răspunsul a fost din partea unor persoane „da", din partea altor persoane „nu", dar eu consider că trebuie să lupt şi să fac ca oamenii să înţeleagă că trebuie să ne apucăm de treabă.
Supărarea primarului a venit după ce a încercat, fără succes, să adune 55 de locuitori dispuşi să lucreze la o fabrică de confecţii din Botoşani. Oferta era salariul minim pe economie şi transport gratuit în oraş. Deşi nu există alte locuri de muncă la Dângeni, s-au prezentat doar 28 de persoane la interviu, din care doar șase au semnat contract de muncă. Ulterior, însă, întreaga "afacere" s-a complicat: în urma unui control, inspectorii de la "Forţele de muncă" au descoperit că angajatorul nu declarase numărul exact de locuri de muncă pe care urma să le ofere. Aşa că şi cei şase angajaţi din Dângeni au fost trimişi înapoi acasă.
„Au fost discuţii între AJOFM şi acel angajator, prin care am înţeles că AJOFM ar fi adus la cunoştinţă angajatorului că nu a scos la, că nu a publicat şi nu a anunţat AJOFM-ul cu privire la cele 55 de locuri de muncă, ci doar cu trei sau zece locuri de muncă”, spune primarul din Dângeni.
Oamenii din Dângeni spun însă că, în ciuda insistenţelor Primăriei, munca la fabrica din Botoşani nu a făcut niciodată parte din planurile lor. Mulţi pleacă în străinătate, de unde se întorc şi investesc tot ce au în creşterea animalelor sau în agricultură. Alţii, deşi sunt apţi de muncă, preferă să primească ajutor social de la Primărie.
Discuție cu doi săteni aflați într-o căruță:
- Nu v-ar fi încântat un loc de muncă în confecţii?
- Nu, nu. Că acasă cine să facă? (...) Amu am venit acasă din Italia, am stat vreo zece ani pe acolo, am făcut vreo doi bani şi... acasă.
- Şi soţia lucrează undeva?
- Nu, acasă.
- Vă ajută, în gospodărie sau...
- Casă, normal, face mâncare, spală.
- Dar ea n-a fost interesată să meargă la confecţii?
- Dar ce să facă? Acasă cine?
Cei mai mulţi localnici se descurcă aşa cum face si familia Danielei Călin: au un venit de aproape 10 milioane de lei pe lună, adunat din salariul soţului şi din creşterea animalelor. Când fabrica de confecţii a anunţat că face angajări, familia Călin și-a facut un calcul:
- Nu aduceam mai mult, cam tot acolo. Era salariul minim pe economie şi bonurile de masă. Păi, acasă dacă plăteam pe cineva la animale, ce dădeam pe mere, luam pe pere. În situaţia mea, la alţii nu ştiu.
- La alţii care e situaţia?
- La alţii, e tineretul care trăiesc pe banii la părinţi, dintr-o pensie de 3 milioane jumate şi nu se dau cu c... la muncă, mă scuzaţi că am spus aşa. (...) Nu le place, mai bine stau la crâşmă şi aşteaptă un ajutor.
Și angajatorii n-au nicio vină?
Specialiştii cred că astfel de cazuri apar mai degrabă din proasta înţelegere a realităţilor locale de către angajatori, decât din atitudinea localnicilor faţă de muncă.
Bogdan Iancu, antropolog, explică: „În tot acest timp în care există aceste perspective obtuze în care oamenii sunt leneşi, indivizii ăia despre care noi credem că sunt leneşi îşi fac calcule. Şi calculele lor sunt următoarele: Păi, dacă plec eu două-trei luni la cules de căpşuni în Spania? sau la spălat de farfurii la restaurante în Italia? Cât primesc acolo şi cât primesc la fabrica asta? Iar acolo plec când vreau eu. Îmi fac timp, pentru că toamna copiii mei încep şcoala, mă întorc acolo!
Am avut peste zece ani de investiţii nereuşite, cu un fel de capitalism de caravană, care a venit, s-a mutat destul de repede în altă parte. O mare parte din capitalul de încredere pe care oamenii puteau să-l aibă în genul ăsta de iniţiative a picat. (...) A apărut situaţia asta de stabilitate măruntă, pe nişte venituri venite de la stat, combinate cu subvenţii pe care poţi să le iei în agricultură, combinate cu mici joburi pe care poţi să le mai faci în construcţii şamd. Şi atunci lumea crede, îşi face nişte calcule care nu mai vizează genul ăsta de job”.
Țara ajutoarelor sociale
În România există aproape 7 milioane de persoane asistate social, adulți si copii. Chiar dacă sumele acordate sunt infime, în anumite localităţi oamenii s-au obişnuit să trăiască din ajutoare primite de la stat, decât să se angajeze.
Cătunul Atârnaţi, din comuna Vaideeni, Vâlcea, este, practic, abonat la ajutoare sociale. Comuna este pe primul loc în judeţ ca număr de asistaţi. Aproape 500 de persoane de aici, din cele 3300 câte are toată comuna, sunt înscrise pe listele cu beneficii sociale. Unii locuitori fentează sistemul, câştigă bani la negru sau trec bunuri pe numele altor persoane, pentru a nu depăşi pragul venitului minim garantat.
- Circa 55 de familii sunt într-adevăr foarte sărace, spune Doina Deaconescu, viceprimar.
- Restul?
- Restul până la 480 sunt mai bine.
Prin sat, oamenii recunosc că fac bani la negru, din exploatarea lemnului, colectarea fructelor de pădure şi a ciupercilor. Tinerii susţin că nu au unde munci, dar recunosc că nici nu au căutat de muncă.
- Zicea că sunt tânăr şi suntem buni de muncă, na... Cum ar veni, să găsim de muncă.
- Şi aţi căutat?
- Păi, n-am avut de unde să caut.
- Dar nici n-aţi încercat.
- Normal că n-am încercat, aşa e... N-am încercat.
- (...) - Păi, am fost şi la "șomaj", ne-am interesat la... CSM, nu ştiu cum îi spune, la forţele de muncă.
- Avem ajutor social.
- Şi cât aveţi?
- 3 milioane jumate. 4 milioane...
- Şi vă ajunge să vă descurcaţi?
- Ei, ajunge, toate alea-s scumpe...
- E curent, e cablu...
Unii locuitori nu se sfiesc să recunoască: au maşini şi case, dar iau şi ajutor social.
- Acolo locuiesc. Acolo locuieşte copilul.
- Am înţeles. Aveţi ajutor social?
- Da. (...)
- Şi preferaţi să staţi aşa, cu ajutorul ăsta mic de la Primărie?
- Ce să fac, domnul meu, că n-avem nicio posibilitate. (...) Am casă frumoasă, dar degeaba (...) Am numai ARO 10. Şi ăla, vara când vine afinele, bureţii, atunci ne ducem şi noi şi muncim.
- Nu, am o simplă Dacie! Care e înscrisă la... Nu e înscrisă nici aia la Primărie pe numele meu, e înscrisă la cineva la Vâcea.
- Aţi preferat să faceţi aşa că vă lua...
- Da, ce să facem? Că ne lua şi ajutorul. Ce să facem...
Inundații? Rost de despăgubiri de la stat
Anul trecut, cătunul a fost lovit de inundaţii. O parte dintre localnici şi-au piedut locuinţele şi trăiesc acum în nişte containere puse la dispoziţie de guvern. În urma nenorocirii, însă, prin sat a început o adevărată "cursă" după despăgubiri.
- N-avem, suntem săraci, suntem vai de lume, ne-a luat apa, ne-a luat grajdul, gardul atâta gard ce mi-a luat. Nu e vorba, sunt vai de lume. Ce, că la asigurarea casei mi-a dat 4 milioane.
- Uite, am pus alt parchet, pe cuvântul meu de n-oi fi pus alt parchet.
- Şi de unde aţi avut bani să puneţi parchetul?
- Păi, am muncit şi eu la bureţi vara, mânca-ţi-aş sufletul.
După inundaţii, au început şi certurile între vecini. Localnicii se acuză unii pe alţii că au vândut din ajutoarele de urgenţă sau că şi-au stricat singuri gospodăriile ca să primească despăgubiri.
- Să nu mai aduceţi, dom'le, nimic, că pe ăştia nu-i săturaţi niciodată. Cred că 20-30 de tiruri, tot felul de mâncări, tot felul, le-au luat şi le vindeau.
- Domle, cine a luat mai mult ca el? El a luat cel mai mult(...)
- La muncă, domle, la muncă, să muncească, cum am muncit eu, cum a muncit ăsta. La muncit, nu la întins mâna. Că toţi au luat numai pe degeaba. I-a învăţat Primăria numai pe degeaba.
- Ăsta se ducea cu maşina şi încărca care mai de care, hai dă-o-n...
- Măi, nu vă certaţi, că toţi suntem în aceeaşi mână, în aceeaşi oală!!!
Primăria susţine că nu are cum să-i scoată pe cei care nu merită de pe lista asistaţilor social: dosarele sunt întocmite pe baza veniturilor declarate.
„Dacă mergi la Registrul agricol şi vezi că are ăla trecut, rol de evidenţă 100 de metri pătraţi, deci nu are nimic. Ce să-i iau? Ce să-i fac? Că mă duc eu şi văd? Nu, nu stă în picioare. Deci nu am legislaţia care să mă ajute. Dar nu e bine nici să-i învăţăm aşa, că sunt tineri mulţi. Sunt şi tineri care nu vor să meargă la muncă, alt aspect, pentru că le convine, că vine ajutorul social, vine alocaţia, vin ajutoare de la guvern, mâncare şi astea, la ce să muncească? Aşteaptă. Aşteaptă”, spune Doina Deaconescu, viceprimar la Vaideeni.
Până în prezent, autorităţile nu au făcut un calcul clar care să arate câte din ajutoarele sociale sunt acordate pe nedrept. Numai în anul 2014, însă, au fost încasaţi din recuperarea unor beneficii acordate ilegal 11 milioane de lei, suma totală adunată până acum din descoperirea unor fraude în sistem fiind de 26 de milioane de lei. Specialiştii cred însă că nu doar beneficiarii sunt de vină.
Bogdan Iancu: „Numărul de asistaţi social falşi poate fi explicat printr-un fel de dinamici politice locale. (...) Nu sunt opţiunile indivizilor, sunt opţiunile decidenţilor politici, de a întreţine această atmosferă.(...)”
Bogdan Hossu: „De ce să nu recunoaştem că asistenţa socială s-a folosit şi se foloseşte încă (...) ca un instrument politic, (...) electoral, pentru a vota cu un anumit partid sau un anumit candidat. E o formă de manipulare, datorită faptului că regulile nu sunt unitare şi clare, nu sunt sisteme de control clare”.
Reprezentanţii Ministerului Muncii susţin că anul acesta vor începe reformarea sistemului de asistenţă socială. Primul program-pilot: introducerea "venitului minim de inserţie", care presupune adunarea venitului minim garantat, cu alocaţia de susţinere a familiei şi ajutoarele de încălzire. În plus, beneficiarii vor putea primi acest ajutor chiar dacă lucrează, cu ziua, pe baza unui contract.
Codrin Scutaru, secretar de stat, Ministerul Muncii: „Noi, ca Ministerul Muncii, nu avem cum să încurajăm nemunca. Pe noi ne interesează ca persoanele apte de muncă să poată munci. În anul 2015 sunt două lucruri pe care le putem face, importante. O dată, integrăm toate ajutoarele sociale într-unul singur - venitul minim de inserţie va fi noul tip de ajutor social integrat şi se numeşe de inserţie pentru că scopul său este să readucă populaţia aptă de muncă în zona activă. (...) Vom căuta prin acest venit minim de inserţie să nu facem o penalizare atât de mare pentru cel care intră pe muncă sezonieră, zilier, persoanele care n-au muncit până acum şi intră într-o perioadă de ocupare, într-o zonă de ocupare, să nu aibă frica că pierd total ajutorul social. (...) Trebuie să muncim să dispară frica asta de a-ţi pierde sursa de venit, să nu devină o chestie cronică”.
Din școală, direct pe banii statului
Pe lângă asistaţi social, în România, există tineri care intră în şomaj imediat după ce termină liceul sau facultatea. Primesc 250 de lei lunar, pe o perioadă de şase luni, timp în care au acces la consiliere şi formare profesională.
Corina Scarlat: „Pot să spun că exact la sfârşitul anului 2013 se încadraseră puţin peste 16.000 de persoane ca urmare a participării la cursurile de formare din peste 36.000 de persoane câte au participat la cursuri. Iar în 30 noiembrie 2014, pot să spun că erau aproximativ 16.000, dar vorbim de 30 noiembrie 2014”.
Anul trecut, Ministerul Muncii a lansat o serie de proiecte finanţate cu aproape 40 de milioane de lei, prin programul POSDRU, pentru tinerii cu vârsta sub 25 de ani, care şi-au pierdut locul de muncă sau care nu au reuşit să se angajeze după terminarea studiilor. Tinerii iau parte cursuri de calificare sau la târguri de locuri de muncă specializate.
Pentru mulţi astfel de tineri, însă, piaţa muncii din România rămâne încă inaccesibilă.
Teodor Bogoiu Cristinel, absolvent de liceu fără bac, 22 de ani:
- Cum îţi câştigi existenţa?
- Păi deocamdată mă ajută mama. ...
- Ai găsit până acum, ai încercat să te angajezi?
- Am încercat, dar unde te duci îţi trebuie prima oară bacul, bine că asta e, aici nu pot să dau vina pe ei, asta a fost că n-am luat eu bacul, dar chiar dacă luai şi bacul, tot când te duci să te angajezi îţi cere experienţă. De unde să iei experienţa dacă eu am ieşit de pe băncile şcolii?
Ştefan Chiriac are 19 ani și a a terminat liceu sportiv:
- Nu sunt angajat, încă sunt şomer şi fac un curs de bucătari. Momentan sunt în curs, mai am două luni.
- Ai încercat să-ţi găseşti un loc de muncă?
- Nu am încercat, pentru că primesc ajutorul de şomaj şi nu poţi ieşi din somaj pentru că după aia nu mai primeşti şomajul.
Stoenoiu Vasile Gabriel: „Am terminat liceul economic Mihail Kogălniceanu, la Gară, şi sunt în căutarea unui foarte bun loc de muncă. M-am băgat de şomaj, dar am renunţat pentru că este foarte puţin şi nu-mi convine. Mai lucrez aşa, dar la negru pentru că sunt de la ţară şi na, mă ajută şi părinţii şi dacă nu reuşesc, o să dau la facultate”.
La cursurile de calificare, tinerii pot învăţa să devină ospătari, bucătari, IT-işti sau antreprenori. În luna ianuarie, la căminul cultural din comuna Viştea, judeţul Braşov, 26 de tineri şomeri au susţinut examenul final al unui curs pentru bucătari.
Nicoleta Anghel, coordonator al Casei Regionale a Tinerilor Activi, Braşov: „Astăzi suntem la examenul pentru cursul de bucătari, care se adresează persoanelor interesate de obţinerea acestei meserii, este o calificare de nivel 2, care a presupus aproximativ trei luni de practică, pe la diverşi agenţi economici. Tinerii ca să facă parte din acest proiect, trebuie să aibă vârsta cuprinsă între 16 şi 24 de ani, să nu aibă un loc de muncă”.
Cei mai mulţi dintre tinerii care au urmat cursurile s-au pregătit pentru cu totul altă meserie. Sunt dezamăgiţi de lipsa de perspective.
- Am terminat liceul tehnologic la Braşov, spune Alexandru Panciu.
- În ce domeniu?
- Tehnician megatronist.
- Şi ai lucrat ceva în domeniu, după ce ai terminat?
- Nu, n-am lucrat.
- Crezi că te ajută această diplomă?
- (pauză lungă) Da... sper să ajute.(...) O să încerc pe la restaurante.
- După ce am terminat liceul, acuma am 22 de ani, m-am angajat şi după care am avut iarăşi fracţii de întrerupere şi după care m-am angajat din nou, spune Oana Stoica.
- Ai lucrat altceva?
- Da, am terminat turismul. Şi am lucrat în domenii de... pază! Deci în domenii diferite, n-a avut nicio legătură ce am terminat cu ce am lucrat. Îmi termin facultatea pe limbi moderne aplicate şi după aceea în paralel să pot să profesez şi pe domeniul ăsta, spune și Şofariu Sorina. „O să-mi depun CV-urile pe internet, după aia în funcţie de locul în care mă aflu când termin facultatea şi momentul în care o să vreau să încep să profesez, o să merg şi la restaurante sau o să mă interesez dacă are cineva nevoie de angajări şi de personal. Mi-ar plăcea de exemplu şi să merg în Italia, cum am trăit 14 ani de zile acolo, mi-ar plăcea şi să merg să profesez acolo”, spune Sorina.
Reprezentanţii patronatelor susţin că generaţiile tinere nu mai sunt atractive pentru angajatori, deoarece ies nepregătite din şcoală. De cealaltă parte, salariile mici oferite în România nu încurajează tinerii să lucreze.
Adrian Izvoranu: „Asta face sistemul nostru de învăţământ: îmi trimite în piaţa muncii absolvenţi cu nota 10, cu nişte diplome atâta, care n-au nicio utilitate. Nu ştiu să facă nimic, nu poţi să-i angajezi la nimic”.
Dumitru Costin: „Dacă patronii din România consideră că vor să facă performanţă cu salarii de mizerie, atunci trebuie să îşi regândească întreaga politică de resurse umane şi întreaga politică de angajare. Nu mai merge în ziua de astăzi să plăteşti astăzi cu nişte salarii mizerabile, de asta nici tinerii nu se apropie de piaţa muncii(...)”
Specialiştii cred că, dacă sistemul nu va fi reformat, piaţa muncii se va confrunta cu o criză în deceniile care urmează.
Bogdan Iancu: „Am rămas cu o populaţie îmbătrânită şi cu o populaţie care e din ce în ce mai descalificată. Calificările care s-au obţinut în perioada comunistă la ora asta sunt perimate”.
Bogdan Hossu: „Dacă nu se va schimba sistemul, probabil că mecanismul de cuprindere a tinerilor va fi mai mic. Mai mult, ceea ce este periculos este că din ce în ce mai mulţi tineri, ceea ce văd şi ceea ce vor este să plece în străinătate. Asta înseamnă o pierdere structurală a societăţii româneşti”.
Potrivit Eurostat, în România, rata şomajului în rândul tinerilor este de 24%. Practic, unul din patru tineri nu lucrează. Absolvenții de liceu sau facultate îngroașă rândurile populației inactive. Mii de români trec anual de pe băncile școlii direct pe banii statului.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
