Cum poate fi îngrijită o persoană cu demenţă

O roată în derivă, desprinsă de la un tir, a făcut slalom printre mașini, în Iași

Ninsori și ploi, în mai multe zone. Prognoza meteo pentru ultimele zile din luna noiembrie

Numărul profesorilor pensionari la catedră, în creștere în ultimii ani

Lasconi: „Voi discuta cu toate partidele, dar guvernare se poate face doar cu centru-dreapta”

Emil Boc consideră că schimbările în PNL sunt „făcute la timpul lor”

Incertitudine pe bursă după ce Călin Georgescu a câștigat primul tur

Despăgubiri de 350.000 euro și închisoare cu suspendare în cazul tragediei din Bihor: doi tineri au murit, fetița lor scăpând cu viață

Discursul Elenei Lasconi, după ce a intrat în turul II al alegerilor prezidențiale

Ilie Bolojan anunță că PNL o susține „fără nicio negociere” pe Elena Lasconi, în turul II

Demenţa reprezintă pierderea capacităţilor cognitive şi poate apărea odată cu vârsta a treia. Primul simptom este pierderea memoriei. Pentru o persoană diagnosticată cu această boală, cea mai importantă este susţinerea familiei, spun specialiştii.

„O astfel de persoană are nevoie de suport emoţional pentru că se va simţi vinovată, se va simţi o povară pe umerii celorlalţi şi are nevoie să fie susţinută şi să fie încurajată să depăşească aceste etape de familiarizare cu boala”, spune Monica Burcea, psiholog.

„Dacă găsesc un astfel de mediu cu o încărcătură emoţională pozitivă, care îi sprijină, care îi înţelege că au probleme, ei au mai bune performanţe cognitive faţă de cei care nu au un astfel de mediu. De aceea, este esenţial ca pacienţii cu astfel de boli să nu stea singuri”, este de părere conferenţiar doctor Gabriel Prada, medic primar geriatrie și gerontologie.

Pentru a încetini evoluţia bolii, este important ca aceşti pacienţi să ducă o viaţă activă.

„Să rugăm pacientul să urmărească emisiuni la televizor, să discutăm cu pacientul respectiv, să vedem ce a înţeles, ce a reţinut, sau să citească un fragment dintr-un articol, să vedem ce a reţinut, să memoreze câteva versuri dintr-o poezie, să rezolve un rebus”, explică doctor Gabriel Prada.

De multe ori însă, îngrijirea unei astfel de persoane este extrem de solicitantă. Iar mulţi membri ai familiei se pot confrunta, la rândul lor, cu suprasolicitare sau chiar depresie.

„Atunci când propriul părinte nu te mai recunoaşte este o situaţie delicată, care îi pune pe aparţinători în postura de a se simţi trădaţi, abandonaţi, neajutoraţi şi de a nu şti ce să facă. Este foarte important ca, în momentele în care ei cedează sau nu mai fac faţă, să apeleze la ajutor specializat: la un terapeut sau la o persoană care ştie despre ce este vorba”, a afirmat psihologul Monica Burcea.

În România există aproximativ 200.000 de cazuri de demenţă, din care diagnosticate şi tratate sunt doar 10%-15%, comparativ cu 50-60% în alte ţări.