Întrebat, la rubrica „Test de sinceritate”, ce carte l-a marcat în copilărie, Călin Popescu-Tăriceanu a spus că nu-și mai aduce aminte.
- Atunci, ce roman v-a marcat? a întrebat realizatoarea Elena Vijulie.
- „Meitrei” (sic! - n.r.) al lui Mircea Eliade, a răspuns Călin Popescu Tăriceanu (titlul și pronunția corecte: „Maitreyi” - n.r.).
„Testul de sinceritate” a continuat:
- Ați fost racolat de Securitate înainte de 89?
- Nu.
- A existat o tentativă?
- Nu.
- Cunoașteți o listă de jurnaliști despre care știți că sunt ofițeri acoperiți?
- Nu.
- Soția dvs. Este de acord să mergeți cu motocicleta? Mai mergeți?
- Anul ăsta n-am mers. Nu e foarte încântată, asta vă pot spune, dar nu poate să-mi interzică. Nu suntem pe aceeași lungime de undă aici, adică....Dacă vreți vă spun ceva: a mers cu mine pe motocicletă, dar nu e pasiunea vieții ei.
- Cât estimați că va costa campania dvs. Electorală?
- Mi-e greu să vă spun, dar vom merge probabil cu bugetul până pe la aproximativ 1,5-2 milioane de lei.
-Aveți dificultăți de finanțare?
- Pot să vă spun că nu.
-Cât credeți că va costa campania Elenei Udrea?
- Probabil câteva zeci de milioane de lei.
- Ce afirmație a lui Traian Băsescu v-a deranjat cel mai mult în acești ani?
- (Se gândește). Cred că aici aș putea să scriu un pomelnic.
-Ce vă vine în minte prima dată?
- Sunt cel puțin zece intervenții publice pe care le-a făcut și care m-au deranjat. O să aduc aminte una dintre ele: în 2008, atunci când am refuzat să măresc salariile profesorilor și când președintele Băsescu în totală iresponsabilitate a ieșit să spună că dacă există voință politică, se pot majora salariile (...).
- Ce om politic din PNL v-a dezamăgit?
- Câțiva, însă să țtiți că sunt și oameni serioși, care au crescut, care au evoluat.
- E posibil să vă împăcați cu PNL?
-Cu partidul eu nu sunt certat. Eu nu împărtășesc abordarea unora care sunt astăzi în conducerea partidului.
-Dețineți informații compromițătoare despre Traian Băsescu?
- Nu.
- Dacă veți ajunge președinte, ați grația un condamnat pentru corupție?
- În măsura în care Ministerul Justiției poate să aducă argumente valabile pentru un condamnat sau pentru mai mulți, sigur că acest gest este de resortul președintelui, dar el nu este un gest de atitudine discreționară. El se face pe motive bine întemeiate.